Ați văzut ce scrie la ziar și ce se spune la televizor? Că Nicușor al nostru are datorii la Primăria Predeal. Niște impozite neplătite, de câțiva ani, pentru un teren care, peste noapte, a fost transferat, cine știe cum, din extra în intravilan. Un fleac de vreo 280 de lei. Drept pentru care, primăria a început executarea silită încă din decembrie anul trecut.
În timp ce nouă ne crapă obrazul de rușine, de ne vine să intrăm în pământ nu alta, pe Nicușor îl doare fix în pix. „Parcă eu aș fi singurul român cu datorii la stat”, i-ar fi zis el râzând doamnei Ursula von der Leyen când s-au întâlnit săptămâna trecută la București. Te-ai cruci, libe Ursula, dacă ți-aș spune câți nu-și plătesc taxele, impozitele și amenzile în țara asta. Zeci, sute de mii. Milioane. Dacă i-ar aduna pe toți la un loc, nu ar avea loc în București, iar dacă ANAF și-ar face treaba cum scrie la carte, am fi înaintea luxemburghezilor, norvegienilor și elvețienilor, în privința PIB-ului. Și ce-o să le facă statul ăstora care nu își achită datoriile? O să le ia caii de la bicicletă? Poate la voi la Bruxelles, nu și la Predeal sau Dolhasca.”
Femeie serioasă, umblată prin lume, care a văzut și a auzit atâtea la viața ei și a întâlnit sute de oameni cu școală, Ursula a rămas paf: „Mein Gott. Du bist phänomenal. Sowas hat doch der Teufel noch nicht gehört! Du solltest ein Beispiel für Integrität und Fairness. Ja, ja.”, i-a zis nemțoaica îngrozită. Nicușor nu a avut nevoie să i se traducă. A înțeles din prima că Ursula vorbea despre cinste și corectitudine. Adică despre funia în casa spânzuratului. A râs și s-a amuzat văzând-o mirată: „Fato, nu te speria doar dintr-atâta. N-am avut timp să mă duc la Predeal să-l plătesc, iar prin online, îți spun sincer, nu mă pricep. De plătit o să plătesc, dar nu acum, la primăvară, să ies din iarnă cu cheltuielile la încălzire și curent. Da’ știi ce mă intrigă pe mine cel mai mult, libe Ursula? Faptul că mi s-a emis o somație de executare silită ca la un evazionist ce sabotează economia națională. Asta mă intrigă și mă întristează: lipsa de respect pentru președintele țării. Ce mare brânză vor face cu ăștia 280 de lei? Spune și tu, meine Frau dacă nu e o porcărie tot ce mi se întâmplă.”
Da, bă, Nicușoare, ai dreptate. E o mare porcărie ce se întâmplă zi de zi, dar nu ție, ci nouă. Că noi te-am votat ca să scăpăm de (Că)Călin file din poveste, nicidecum să râdem și să facem mișto de tine!