Cătă Predoiu nemuritorul!

În cei 36 de ani trecuți de la așa zisa revoluție, Guvernul României a schimbat prim-miniștrii, precum țiganii caii. Anul și cârlanul, pardon, și premierul. 33 la număr, unul mai deștept, mai înjurat, mai hulit decât altul.

Unii, pur și simplu au trecut prin Palat ca gâsca prin apă. Nu s-a prins nimic de ei. Că în afară de a se învârti ca … ăla într-o căldare, n-au apucat nici măcar să-și facă poză pe scaunul de la Palatul Victoria. Eugen Bejenariu, de exemplu, a avut parte de un mandat de doar o săptămână, din 21 până în 28 decembrie 2004. Dacă scădem din mandat 21 decembrie, zi în care i s-a făcut instructajul de protecția muncii ca la oricare alt angajat de pe șantier sau fabrică, alea două zile de Crăciun în care nu s-a lucrat, 24 decembrie, ziua în care ca tot omul a umblat și el după ultimele cumpărături, dar și 27 decembrie, că, deh, nu ar fi fost nici frumos și nici creștinește să nu-l fi cinstit așa cum se cuvine pe Sfântul Ștefan, tragi linia și… Și atunci, cum să conduci, bă, un guvern și o țară în doar trei zile?

La categoria „mandate scurte” nominalizații sunt Alexandru Athanasiu, 13-22 decembrie 1999, Gabriel Oprea, din 29 iulie până în 10 august 2015, Sorin Cîmpeanu, 5-17 noiembrie 2015, Mihai Fifor, 16-29 ianuarie 2018. Ăștia, domnule, nici măcar nu au apucat să facă turul Palatului, dar au fost fericiți că își trecuseră în CV o astfel de funcție de demnitate publică.

Și au mai fost și alții pasageri, două, trei luni, unii chiar patru, locul lor fiind ocupat de alții în funcție de interesele de partid și de stat. Oameni buni la toate, cum ar veni. Dintre toți, Cătălin Predoiu este un exemplu rar, care va dăinui peste ani și ani căci, dom’le, omul ăsta ar fi fost în stare să accepte chiar și jumătate de zi să stea pe o asemenea funcție. Omul ăsta a fost și rămâne leșinat după astfel de funcții, la fel cum e amărâtul după un blid de mâncare. Și-a sacrificat în trei rânduri cinstea și onoarea atunci când patria l-a sunat și l-a întrebat: „Cătă, ești pregătit să fii (din nou) prim-ministru?” Ar fi zis „da, să trăiți”și chiar dacă ar fi fost vorba doar de câteva ore.

Prima dată s-a întâmplat în 2012, din 6 și până în 9 februarie. Pe vremea aia, Cătă al nostru era independent. În 2023, vine partidul la el, adică PNL, și-i spune: „Bă, Cătă, ai auzit că nen-tu Ciucă și-a încheiat mandatul și am avea nevoie de cineva de încredere în locul lui? Pentru patru zile, nu mai mult. Din 12 până în 15 iunie. Ce zici, te bagi?” Și iar a luat poziția de drepți, a scos pieptul înainte, a pocnit călcâile și a salutat ca-n armată: „Da, să trăiți!” Singurul mandat mai de Doamne ajută (singurul de până acum), a fost cel din anul acesta: 6 mai-23 iunie, dar experiența dobândită într-o lună și jumătate poate umple o bibliotecă cu memorii scrise la bătrânețe.

În concluzie, de-a lungul carierei sale politice, Cătă Predoiu s-a dovedit petecul potrivit, la locul potrivit din sacul cârpit al guvernului. Și atunci, cum să ai, bă, tupeul, unii, nu toți, să-i ceri demisia pentru ceea ce ar fi făcut pe când era ministrul Justiției? Bă, nu vă e frică că vă bate Dumnezeu? Și dacă nu vă e frică, măcar să vă gândiți că mâine, poimâine pică guvernul și până se hotărăsc ăștia ce și cum, pe cine puneți, bă, prim-ministru pentru o zi, două? Pe cine, nene, pe cine?

• Tweet
• Pin It