Canci, canci, canci!

De aproape o lună, președintele, premierul și ministrul de Interne ne cer să rezistăm pe baricadele luptei împotriva coronavirusului. Să luptăm ca moldovenii lui Ștefan cel Mare în bătălia cu turcii de la Podul Înalt, ca Baba Novac, căpitanul de nădejde al lui Mihai Viteazu sau ca Peneș Curcanu și cei nouă vasluieni la Plevna și Grivița. Cu dragostea de țară în inimă și cu pieptul dezvelit. Pardon, fără măști de protecție, fără mănuși medicinale care odată se găseau pe toate drumurile și, dacă s-ar putea, din toate sufletele noastre de eroi să răsune o singură frază: Noi suntem români!

De ce spun asta? Pentru că după o lună de „dragi români” în jos, „dragi români” în sus, măști – canci. Acu’ două zile, președintele număra măștile care vor să vină de la chinezi și coreeni precum Pristanda steagurile la Prefectură: 2,5 milioane – la medicii din prima linie, cinci milioane – la pompieri, polițiști și jandarmi, opt milioane – la populație. Și asta nu e totul. Vor veni în continuare măști, câtă frunză și iarbă, vorba poetului, de nu vom ști ce să mai facem cu ele.

Mai înainte de președinte, ministrul Vela ne asigura ritos că Guvernul nu va permite nicio încercare de speculă cu măștile, atâtea câte mai sunt ele, prin farmacii și magazinele de tehnică medicală. Din nou, canci!

Aveam să constat asta ieri, intrând într-un magazin în care se vând cârje, cadre pentru deplasarea bolnavilor, proteze și alte chestii de genul acesta. Până mai ieri, vânzări la limita supraviețuirii. De când măștile de protecție și mănușile au devenit marfă de contrabandă (aia cu care se lăuda onor ministru Vela că o va stârpi), afacerea a început să prospere, pentru că și prețurile au ajuns pe măsura crizei pe care o traversăm. De la 70 de bani ieri, o mască banală a ajuns să coste 7 lei, dar nici așa nu am găsit-o. Văzându-mă că mă holbez ca vițelul la poarta nouă, comerciantul m-a făcut să înțeleg că sunt norocos, că în alte părți o mască costă 8 și chiar 10 lei. Că îmi face o favoare că îmi lasă un leu la perechea cumpărată. Și ca să-mi arate că e comerciant, nu glumă, mi-a sugerat să-mi treacă telefonul într-un caiet, să mă anunțe când vine marfa, să nu mai stau la rând.

Ce om bun e comerciantul ăsta, nu-i așa, domnule președinte Iohannis, domnule ministru Orban, domnule ministru Vela și toți cei care vă îngrijiți să trecem, canci, peste acest hop din istoria noastră multimilenară?