Că bine zici, coane!

Liberalii s-au cam săturat de atâta bine. Să ne înțelegem, bine pentru ei, nu pentru noi. La urma urmei, pare firesc să fie așa, puterea ți se urcă la cap și dintr-o dată ai impresia că ești cel mai bun, cel mai corect și cel mai îndreptățit să conduci partidul aflat la guvernare. Rețeta nu este una originală, ea a fost experimentată cu succes de către PSD. Liviu Dragnea a stat la cotitură până la primul pas greșit al lui Victor Ponta, apoi a uitat și de prietenie, și de colegialitate și nu s-a mai dat la o parte din fruntea partidului decât mânat de DNA de la spate.

Rareș Bogdan îi calcă pe urme. Adus cu surle și trâmbițe în PNL, a urcat direct în funcția de prim-vicepreședinte. Nu a contat faptul că, pe când modera emisiuni la Realitatea TV, i-a umplut de rahat pe cei ce aveau să-i devină colegi:„Nu mă interesează ce vor să zică marțafoii din conducerea PNL. În emisiunea asta nu intră niciun lider PNL. La canal cu ei” (…) „Pleacă Turcan de pe ecran, să o scoateți afară!” „Cei din PNL, tăcere. La lada de gunoi a istoriei”. În care țară cu scaun la cap astfel de vorbe spuse cu atâta obidă sunt tot atâtea motive ca ăia pe care i-ai făcut ca pe dracu să te roage să le fii lider? Uite că la noi, în Românica, se poate orice.

În PNL, Rareș Bogdan a stat cuminte în banca lui până la schimbarea guvernului. A profitat de gafele lui Orban și a încercat să-l debarce înainte de congres cu „cavaleria” ușoară din Ardeal și Banat. A eșuat, dar nu se lasă. Bun orator, știe să învârtă cuvintele și să răsucească cuțitul în rană și vrea să ne arate că nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase când vine vorba de țărișoara asta amărâtă: „Dacă noi ne vom abate pentru conducerea partidului, s-ar putea să ne trezim că în loc să ne batem pe un bloc, s-ar putea să nu ne batem nici măcar pe o scară de bloc, la asta trebuie să fie atenți colegii mei. Eu voi monitoriza cu colegii mei măsurile, astfel încât promisiunile electorale făcute, nu de Rareș Bogdan, ci de întreg PNL-ul, făcute de Ludovic, Florin și toți ceilalți, să fie respectate. Trebuie să nu ne batem joc de votanți”. Parcă am mai auzit un discurs la fel de înflăcărat la un politician când vine vorba de țărișoară asta, de fericirea ei, de progresul și de votanții ei. Nu? Aveți dreptate. Nu-i nimic nou sub soare de la Caragiale încoace!

Dar cum se întâmplă de atâtea ori, gura păcătosului adevăr grăiește chiar dacă asta doare al dracului de rău: „Nu vreau ca, în loc să ne batem pe un partid de 35%, să ne batem pe un partid de 10-15%. Dacă dezamagiți cetățeanul român, ne vom bate pe nimic”.

Că bine zici, coane, de la 35 la 10-15% în doar un an și ceva… e ceva. În jos, nu în sus. Pentru asta o să vă trebuiască nu un congres, ci două, ca să spălați rufele murdare în familie și să vă reglați conturile, după modelul PSD.

• Tweet
• Pin It