Bullying-ul – sau comportamentul de excludere. Cum ia naștere fenomenul în rândul copiilor?

Bullying-ul – este un comportament ostil sau de excludere, de umilire și de luare în derâdere a cuiva. Cel mai clar se vede prin acte de intimidare, terorizare sau brutalizare.

Sunt implicate minimum două persoane, în care vedem tiparul victimă-agresor. Adică o persoană mai puternică își ia rolul de agresor, iar o persoană mai slabă, rolul de victimă.

Bullying-ul de grup în care sunt implicate mai multe persoane care săvârșesc acte de umilire, derâdere sau violență asupra unei singure persoane, care e victima.

Bullying-ul de grup merge pe tiparul agresori – victimă. Cel mai mare procentaj îl regăsim în această variantă. Fenomenul de bullying îl regăsim mai mult în grup, unde impactul este covârșitor comparativ cu situațiile în care se întâmplă 1 la 1.

De unde vine acest fenomen? Cum ia naștere?

Violența, ca și răutatea, e ceva care vine din interiorul persoanei și care ia naștere din experiența de viață. Copilul este rănit din diferite motive. Uneori, copiii văd sau sunt supuși la acte de agresivitate la grădiniță sau la școală. De cele mai multe ori însă copiii văd la părinți agresivitate, agresivitate cu care nu sunt de acord și cu care nu se simt în siguranță.

Agresivitatea le afectează psihicul copiilor, care este în formare (agresivitate verbală, atitudine ostilă și nu neapărat o agresivitate care să fie fizică) și libertatea de exprimare a propriei păreri, a personalității lor și libertatea de comunicare.

Acesta este și motivul pentru care copiii supuși la bullying nu spun acasă ce se întâmplă cu ei. Lor le lipsesc câteva lucruri esențiale în dezvoltarea lor, cum ar fi atenția, grija, timpul liber, joaca.

Copilul care agresează are suferința la fel de mare sau chiar mai mare decât cel agresat. Un copil care e bine, fericit nu va agresa niciodată un alt copil. Pentru că nu are motive să o facă!

Copiii agresați pot deveni și ei agresori? – DA!

Din cel putin două motive:
1. Din suferință
2. Din dorința de a se ridica de la pământ și de a nu mai ajunge acolo vreodată.

În general, persoanele care vor să te poziționeze mai jos decât sunt ele o fac pentru că se simt slabe, iar astfel se vor simți puternice. Vor reuși să atragă și ei atenția. Să arate: sunt și eu aici! De multe ori fac acest lucru pentru că simt invidie față de copilul care are părinții aproape, care e mai inteligent sau care este mai plăcut de profesori.

Ce putem face pentru a opri fenomenul?

1. În primul rând, să le oferim suport emoțional. Poate exista o legătură între bullying și dezvoltarea atașamentului. Persoanele implicate în acest fenomen pot deveni indisponibile emoțional. Adică vor evita apropierea față de alte persoane. Sau pot deveni dependente de acest comportament de umilire sau excludere. Astfel vor fi victime pentru tot restul vieții.

Bullying-ul poate avea un mare impact pe termen lung. De aceea e nevoie sa oprim bullying-ul acum!

În cadrul acestui fenomen nu se pune accent nici pe victimă, nici pe agresor. Ambii suferă sau vor suferi. Vor învăța că suferința este ceva ce-i ajută în viață. De aceea, impactul este extrem de mare.

2. Să ne conectăm autentic cu copilul: de exemplu, putem să-l întrebăm: „Ce ai făcut azi la școală?” Apoi să-i comunicați și dumneavoastră ce ați făcut la lucru distractiv sau plăcut sau provocator în ziua respectivă.

Ne naștem cu această nevoie de conectare cu celălalt. Dacă nu are satisfăcută aceasta nevoie, copilul și-o va satisface prin bullying. Avem nevoie să aparținem! În primul rând familiei, iar mai apoi, când copilului începe să i se formeze eul și personalitatea, acesta dorește să aparțină grupului. Grupului de colegi și grupului de prieteni pe care și-i va face. Dacă până în adolescență nu reușim să aparținem, există riscul să ajungem să aparținem la tot felul de grupuri nedorite, de alcoolici sau alte feluri de acest tip de grupuri.

Victime ale fenomenului de bullying sunt:

• copiii introvertiți, anxioși, temători, mai slabi decât agresorul (fizic vorbind) sau copiii cu ochelari, cu urechi mari sau alte asemenea caracteristici fizice;
• copiii de o anumită etnie sau religie;
• copiii cu puțini prieteni (izolați);
• copiii extrem de inteligenți;
• copiii foarte conștiincioși, cu rezultate foarte bune.

Ce putem face?

1. Să învățăm copilul să stea în gașcă
2. Să învățăm copilul să comunice, să spună ce simte.
3. Să-l întrebăm cum a fost la școală, ce a făcut la școală, cine sunt prietenii lui
4. Să-i explicăm de ce nu este bine să fim implicați în acest fenomen
5. Să trasăm limite sănătoase.
6. Să nu folosească un comportament pentru a obține beneficii. Ex. pedeapsa comportament, nu pedeapsa copil. Pentru că, dacă este pedepsit copilul, el va învăța că acel comportament îl ajută să obțină anumite avantaje.

Tips and tricks

Dacă ieși din conflict, ești slab! Fals. Acesta este chiar un mit.
Dacă nu îl conștientizăm, ne poate urmări toată viața.

Sa fim și noi copii în același timp cu copiii noștri. Să dăm în mintea copiilor. Acest lucru îi face cu adevărat fericiți și-i ajută să crească frumos.

Să dam agresorului atenția de care are atât de multă nevoie. Putem face acest lucru prin responsabilizare. Îl responsabilizăm cu menținerea ordinii în clasă, îl putem pune, spre exemplu, să facă un tabel în care ține evidența pe zile și săptămâni a celor care trebuie să facă curățenie sau îl putem pune responsabil cu menținerea ordinii și disciplinei.

Psih. Andreea Ramona Berdacicu

• Tweet
• Pin It