Ieri am fost să mai cumpăr câte ceva, că… nah, vin sărbătorile. În supermarket mi-a atras atenția o familie: tata, mama și fiica.
Erau îmbrăcați sărăcăcios, dar zglobii ca niște cintezoi. Fata le povestea ceva părinților, iar ei râdeau deschis, curat, din suflet. I-am întâlnit de câteva ori în timp ce își făceau cumpărăturile. În coșul lor se aflau obiecte ieftine, de strictă necesitate, așa cum găsești în coșurile multora dintre noi.
Dar nu despre asta vreau să vorbesc. M-a izbit plăcut veselia lor, atenția pe care și-o acordau unul altuia. Afișau acea dezinvoltură specifică omului simplu, care nu are nimic de ascuns, care nu vrea să epateze. Pentru ei nu exista lumea din jurul lor. Se simțeau bine cu ei și le era de ajuns. M-am uitat la ceilalți oameni… cei mai mulți dintre ei încruntați, grăbiți, nervoși, indiferent de opulența coșului încărcat până la refuz.
Încă o dată mi-am dat seama de ceva. Fericirea stă în fleacurile alea pe care, din păcate, mulți dintre noi le ignorăm. Să înveți să te bucuri și să te simți bine cu cei dragi indiferent de împrejurări, fără a-ți rupe gâtul uitându-te peste gardul altuia, să înveți să zâmbești mai des și să arăți că îți pasă, asta e important!
Pentru că, arătând că îți pasă, nu e un semn de slăbiciune. Și să învățăm să apreciem ceea ce avem! #bucuriisimple
Să fiți fericiți de sărbători!
Claudiu Dolot