Cică țara asta se duce pe râpă din cauză de furăciuni și de nepotisme începând de la nivelul unu până în cea mai găunoasă primărie. De unde domnule, sar beizadelele bugetare! Dar, realitatea ne-o arată cu vârf și îndesat. Sinecuri frumoase pentru tot felul de neamuri, fie ei fii, fiice, frați, nepoți, cumnați ș.a.m.d.
Să nu mă înțelegeți greșit. Fiecare bărbat sau femeie ce se ridică macăr câta deasupra neamului, firește că vor încerca să-și ridice la rândul lor neamurile. Dar, hai să nu-i facem pe neica nimeni șăfi peste ceva ce nu știu cu ce se mănâncă. Să vă spun acum, de ce această introducere.
Președintele Senatului României, Ilie Bolojan, se trezește vorbind în fața nației despre cum a identificat el posibilitatea de a reduce vreo două sute de posturi din organigrama instituției. Jale, dragilor! Lipitorii de afișe, obligațiunile umane, toate recompensele pentru idolatrie, stau să sară în aer. Și lupta a pornit chiar din momentul anunțului, cu huiduieli temeinic exprimate pe holul Senatului. De unde or fi știut oare sinecuriștii ce va anunța președintele Senatului României?
Au urmat interviuri la cald. O doamnă angajată la Senat întreba isteric dacă știe cineva câte ,,cancere” se fac în cadrul instituției unde muncește! Băi fraților, chiar toată funcționărimea din țara asta este spovedită de Georgescu? Eu propun, date fiind aceste circustanțe, ca sistemul bugetar să beneficieze de următoarele sporuri, care cumulate să tindă spre trei sute la sută din salariul de bază: spor de trezire dimineața, spor de spălat pe dinți, spor de prins mijloc de transport. Dacă biroul se află mai sus de parter, spor de efort pentru urcarea scărilor, dacă nu este lift. În clădirile cu lift, spor de claustrofobie, proporțional cu numărul de etaje urcate. Spor de nervozitate pentru cei ce sunt în relație directă cu cetățeanul. Jumătate din spor li se va acorda și celor ce vin în contact cu funcționarul de la ghișeu, după ce ultimul va fi venit să-și descarce nervii pe ei.
Ar mai fi spor pentru nenumăratele radiații spațiale ce pătrund în birourile nesecurizate din acest punct de vedere, pentru suportabilitatea parfumurilor de doi lei ale colegilor, pentru neîmpărțirea dreaptă a micilor atenții oferite de fraierii ce stau pe la ghișee dar, mai ales, pentru tortura ținerii șezutului pe scaun timp de opt ore cu Soliterul dezactivat.
Și până la urmă, cine e și Bolojan ăsta? Un ciciu riciu venit din provincie care crede el că ordinea din vest o poate impune în rândul urmașilor fanarioților? Un neica nimeni din provincie. Care a demonstrat făcând. Ce a găsit la București? Să o citez pe doamna de la Senat: ,,multe cancere”.