Binele meu, al tău sau binele general?

O vecină de la Ţerova m-a declarat astăzi naiv. Am rumegat-o şi tind să cred că are dreptate. Să mă explic. În mintea mea, partidele politice au o doctrină şi un plan de guvernare. Stânga şi dreapta. Ambele cu dorinţa de a face bine şi a aduce prosperitate populaţiei. Da de unde! Şi îmi dau seama că mizeria nu se mai bagă nici măcar sub preş. Toate gunoaiele ce nu ştiu a profesa în vreo materie s-au băgat în politică. Şi s-au pus pe prăduit ţara. Să mă ierte cei ce au aterizat aiurea şi cu naivitate în cloaca asta de mizerabili. Dar ei, ăştia naivii, aşa cum mă făcea pe mine buna mea vecină, au fost ejectaţi din sistem, aşa cum fac anticorpii când sesizează vreun virus sau vreo bacterie. Acum, în prag electoral vin cu tot felul de idei şi de promisiuni. Nu ştiu dacă aţi observat că este primul an de alegeri pentru Parlamentul European care pune presiune pe electoratul din România. Până acum, se părea că aceste alegeri nu aduc niciun folos naţiei. Iată că în acest an se vorbeşte despre aceste alegeri aproape la fel de serios ca despre cele locale sau parlamentare. De aici vin jigodiile şi se iau la harţă. Că ăla e cu statul paralel, că ăla a furat Belina, că ăla a pus monopol pe importurile de maşini etc. Dacă reuşeşti să ai naivitatea (sic!) de a te uita de undeva de deasupra lor, observi că sunt cu toţii într-o cloacă ce pute din ce în ce mai mult. Constatare ce te duce în depresie. Eu, cetăţean român, vreau să votez pentru binele meu şi al familiei. Cei ce declară că votează pentru prosperitatea, independenţa, bla, bla, bla, a ţărişoarei mint. Fiecare doreşte, primordial, să-i fie bine lui şi familiei. Dar nu credeţi că de aici ar putea veni binele general al naţiei?