Suntem în Duminica Floriilor, ziua intrării triumfale a Domnului în Ierusalim, înainte de patima cea mântuitoare. Astăzi contemporanii Lui l-au primit în Cetatea păcii triumfal, ca pe un rege ce se întoarce victorios după o bătălie în care a fost învingător.
De fapt, Mântuitorul împlinea o proorocie a Vechiului Testament, care spune: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei. (Zaharia 9,9)”. Momentul intrării în Ierusalim este descris cu lux de amănunte de toți evangheliștii și observăm și noi, așa cum a văzut și Hristos Domnul, atitudinea contradictorie a oamenilor și cât de repede se poate ajunge de la adorare la trădare.
Astfel, unii și-au întins hainele prin colbul drumului, alții aruncau ramuri de finic și strigau: „Osana! Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului” sau „Osana, Fiul lui David”, văzând în El liderul ce putea să-i scape de asuprirea străină. Alții comentau, plini de ură și de invidie: „Învățătorule, ceartă-ți ucenicii!” Și să nu uităm că mulți dintre cei ce astăzi îi înălțau osanale, peste puține zile vor striga: „Răstignește-l!”
În amintirea acestui eveniment, și noi îl întâmpinăm pe Domnul nostru Iisus Hristos cu crengi înverzite și cu inima primitoare și ne rugăm să intre nu numai în Ierusalimul cel pământesc, ci mai ales în Ierusalimul sufletului nostru. Și să ne aducă pacea! Aducem și noi Mântuitorului laudă, așa cum i-au adus pruncii din Ierusalim, dar trebuie să fim foarte atenți să nu ne transformăm în hulitorii Lui.