Prevalența astmului bronșic a crescut în ultimii 30 de ani, în special în țările dezvoltate, aproximativ 10-12% dintre adulți și 15% dintre copii fiind afectați la nivel global. În România se înregistrează o incidență de 5-7%.
Astmul bronșic este o boală cronică, frecventă, cu potențial sever, cel mai adesea subdiagnosticată. De cele mai multe ori există un alergen declanșator, dar care este adesea dificil de recunoscut. Sindromul inflamator cronic al căilor aeriene este asociat cu hiperreactivitate bronșică, care duce la episoade recurente de wheezing, adică respirație șuierătoare, dispnee, adică respirație dificilă, constricție toracică și tuse, apărută în special noaptea sau dimineața devreme.
„Factorii de risc implicați în apariția astmului se împart în factori predispozanți, precum susceptibilitatea genetică, factori cauzali cum sunt cei aeroalergeni, factori profesionali, factori contribuitori, precum infecții respiratorii, fumatul, poluarea, obezitatea, factori de mediu, efort fizic și factori emoționali. Diagnosticul se pune pe baza manifestărilor clinice, a istoricului sugestiv și a spirometriei. Aceasta din urmă este esențială pentru diagnostic, pentru stabilirea severității bolii și pentru urmărirea evoluției în timp. Astmul bronșic este ușor la pacienții tineri, nefumători, care acuză crize tipice de sufocare însoțite de șuierături în piept și eventual de tuse cu expectorație albă, lipicioasă. Lucrurile nu sunt la fel de ușoare la pacienții mai în vârstă, mai ales dacă sunt și fumători, care acuză mai multă oboseală la efort, crize de tuse și de sufocare. În criză, dar uneori și în afara ei, medicul poate percepe cu stetoscopul raluri sibilante (șuierătoare) în plămânii pacientului”, a explicat conf. univ. dr. Ovidiu Fira-Mladinescu, medic primar pneumolog în cadrul spitalului „Victor Babeș” din Timișoara.
Astmul nu se vindecă, dar poate fi foarte bine controlat. Cu un tratament adecvat pacientul trăiește o viață satisfăcătoare. Având în vedere că este o boală cronică, tratamentul este unul de lungă durată și de asemenea este important ca persoanele care suferă de astm să evite factorii declanșatori.
„Medicația antiastmatică se împarte în două mari categorii: tratamentul cronic antiinflamator pe termen lung, adică terapia de control și tratamentul de ameliorare rapidă, adică terapia de salvare. Corticosteroizii inhalatori reprezintă medicația cea mai eficientă în cazul astmului bronșic. Acest tip de medicamente împiedică evoluția bolii și reduc mortalitatea asociată bolii care, în ciuda progreselor terapeutice înregistrate prin introducerea recentă și a terapiei biologice cu anticorpi monoclonali, încă este o realitate pentru formele de astm sever”, a mai explicat medicul.