Arta este un lucru fundamental al existenței noastre. Ea demonstrează că, indiferent cât de secvențială este viața noastră, are o continuitate dincolo de aceste aspecte care țin de limitarea noastră ca și individ în timp și-n spațiu.

Simpozionul Internațional de Sculptură, ediția a XIV a, a reunit în acest an la Caransebeș artiști de pe 5 continente, care au lăsat o parte din trăirile, sentimentele și creativitatea lor, din tradiția și cultura fiecărei țări pe care au reprezentat-o.  

Lucrările din acest an se deosebesc de restul oferite în anii precedenți, în primul rând prin material. După andezitul de anii trecuți care este un material masculin, feroce, greu de abordat, travertinul din acest an este un material mai feminin, imprevizibil, calin, plin de surprize. Nu este doar un simplu material asupra căruia își exercită artistul puterea lui de creație și capacitatea lui de a scoate definiții din blocul amorf, ci este dacă nu un adversar al artistului, în cel mai bun caz este un colaborator capricios. Pentru că niciodată nu știi în travertin ce iese la a doua lovitură de daltă, spune criticul de artă Pavel Șușară.

La acțiune a fost prezent primarul Felix Borcean, care a mulțumit pentru reușita acestei manifestări artiștilor, lui Marcel Vela, care a demarat acest grandios proiect, coordonatorului de proiect, maestrul Eugen Petri, și directorului Casei de Cultură, Ioan Cojocariu.

Atitudinea față de creație, față de abordarea materialului poate fi observată în două secvențe diferite. Pe de o parte, poate fi o aspirație solară de eliberare, iar pe cealaltă parte, încă se păstrează nostalgia întregului din care a fost ruptă partea de piatră din care a fost conceput monumentul, prin oferirea unei șanse de a-și reconsidera existența, a precizat criticul de artă Pavel Șușară, prezent la eveniment. 

”Simpozionul din acest an a început sub mandatul lui Marcel Vela și s-a încheiat sub conducerea lui Felix Borcean. Dar, dincolo de cele două borne, încheierea, pe de o parte, și începutul, pe de cealaltă parte, arta arată cât de puternică este continuitatea vieții și nu fragmentarea, secvențializarea ei. Poate că nu se mai observă de către locuitori, dar orașul este altul după cei 14 ani și cu peste 100 de monumente impunătoare care străjuiesc în locuri bine definite. S-a reconstruit celulă cu celulă, iar aceste peste 100 de lucrări marchează de fapt 100 de noi episoade care se duc către reconstrucția spațiului uman și reconstrucția spațiului urban. Și nu există un al doilea loc în România în care să fi existat un fenomen cu atâta acuratețe și încredere, cât a fost investită în ceea ce se vede în acest oraș”.

Întregul eveniment a fost marcat de masacrul de la Nisa, pentru oamenii care și-au pierdut viața ținându-se un minut de reculegere. Sunt momente în care civilizațiile se confruntă, în care culturile se ciocnesc și oamenii se revoltă. În istoria mică, lucrurile sunt dramatice, doar spațiul artistic este cel care absoarbe toate adversitățile și care scoate din meschinăria reperelor noastre mărunte esența și sufletul nostru eterne de dincolo de ceea ce ne oferă orizontul nostru zilnic.

Citește și: Pregătiri intense pentru cel mai mare simpozion de sculptură din Banat!

Caransebeșul, un oraș în febra creațiilor în travertin

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157671030050026″]

• Tweet
• Pin It