Înainte de toate, trebuie să-i cer scuze lui nea Mircea. Ştiu că nu-i corect să apelez la dreptul său la replică, înainte de a-i fi primit textul. Pe care sunt sigur că l-a scris. Pentru că cel ce a fost aici scriitorul şi ziaristul Mircea Cavadia este şi va fi mereu, Acolo Sus, acelaşi scriitor şi ziarist Mircea Cavadia. Nea Mircea a fost şi va fi neîncetat un artist viu al cuvântului. Chiar şi al cuvintelor scrise acum de alţii.
Colegul meu Dan Popoviciu a scris despre Ana are mere a lui nea Mircea. Şi a scris adevărul. Era poate prima, „cea mai importantă și suprema lecție de scris pe care regretatul Mircea Cavadia le-o preda celor ce începeau în a se face jurnaliști. Îți dădea cu ea în cap din te miri ce poziție. Puteai să descoperi furăciunea secolului, puteai să scrii un eseu sau un reportaj mai ceva ca versurile lui Esenin. Dacă nu se înscria în tiparul cu Ana și merele ei, era rebut. La coș“. Iar Dan face de aici legătura cu premierul şi miniştrii agramaţi din prezent.
Oricâtă dreptate ar avea Dan, mă simt dator (faţă de nea Mircea) să-l completez. Altfel riscăm să fim luaţi iar la şuturi de Cavadia. Şi nu că n-am vrea!… Ana are mere a lui Mircea Cavadia este mai mult decât gramatică. Este o lecţie de şi despre scris. O lecţie-examen la care, la începuturile noastre gazetăreşti alături de nea Mircea, dar chiar şi mult după aceea, toţi am rămas corigenţi! Oricâtă gramatică ştiam (sau nu), oricât de citiţi eram (sau nu), oricât de ziarişti deveneam (sau nu), testul suprem era imposibil de trecut. Nea Mircea o avea pe Ana cu merele ei, iar noi, nici măcar un sâmbure de scriitură cavadiană! Care doar pornea de la Ana are mere…
Ana are mere a lui Mircea Cavadia înseamnă să scrii simplu. În fraze cât mai scurte, fără să te complici. Dar a scrie simplu, scurt şi la obiect e al naibii de complicat! Ştia şi nea Mircea asta. Şi, totuşi, nu-nţelegea ce nu-nţelegem. Mircea Cavadia era însă din altă categorie. Făcea parte din instituţia numită Fănuş Neagu, mentorul său. Despre care puteţi citi aici o istorioară povestită chiar de nea Mircea.
Mircea Cavadia a fost cel mai ascuţit condei al principalelor ziare din Caraş-Severin: Timpul, 24 de Ore – Cotidianul Banatului, Express de Banat. Puţini din presa cărăşeană de acum au fost colegi de redacţie cu nea Mircea. La Timpul, au lucrat alături de el Victor Nafiru, Mario Balint, Daniel Botgros şi, scuze, Eugen Cotarcea. La 24 de Ore, Dan Popoviciu, Marius Căruntu, Eugen Cotarcea, iar Diana Telescu şi Dani Stanciu şi-au făcut atunci debutul în presă. La Express de Banat, Oana Bejenariu şi Dani Stanciu, fondatorii ziarului. Mai toţi ăştia, când scriem ceva, ne gândim şi la merele Anei. Şi-l simţim deasupra noastră pe nea Mircea, lovindu-ne cu replica: „Scrie simplu, Ana are mere, nu fii tâmpit!“
N.R. Apropo. Domnilor din administraţia publică locală şi judeţeană, chiar vreţi să îngropaţi Festivalul de Umor „Mircea Cavadia“? Vă rugăm simplu: nu fiţi tâmpiţi!