Ana are mere

Era prima, cea mai importantă și suprema lecție de scris pe care regretatul Mircea Cavadia le-o preda celor ce începeau în a se face jurnaliști. Îți dădea cu ea în cap din te miri ce poziție. Puteai să descoperi furăciunea secolului, puteai să scrii un eseu sau un reportaj mai ceva ca versurile lui Esenin. Dacă nu se înscria în tiparul cu Ana și merele ei, era rebut. La coș. De asta mi-am adus aminte ieri, după ce am ascultat discursul Veronicăi. Dumnezeule, unde am ajuns? Un premier agramat decide soarta românilor? Știu, domnilor pesediști, un om de valoare, dedicat treburilor țării, nu trebuie să fie filozof și nicidecum masterand în limba română. Asta ca să nu fiu rău și să spun masterand și în literatura română. Cam asta ar fi reacția dumneavoastră, a celor ce stați sub poalele iei țesute cu borangic a primei ministrese. Dar nu vă e rușine? Pardon, scuzați, cum ar spune monseniorul. Voi n-aveți acel minim reper al educației, al respectului față de cetățean, față de alegător, cum vă place să spuneți prin campanii electorale și pe la televizoare. Nu, voi credeți că toți românii sunt ca voi. Agramați, cu licee, facultăți, masterate și doctorate luate pe repede înainte, cu plagiatul pe inteligență călcând. Principii? Dă-le dracului! Erudiție? Să fie cu sifon? Condescendență? Mai o gheață, te rog! Domnule, dacă ești prost, de ce nu stai acasă? Și, colac peste pupăză, gașca asta de agramați vine și stabilește meritele și răsplata unui doctor docent în te miri ce specialitate. Cum o faci, măi, gașcă de agramați? Că îl poți încurca pe „pe care”, cu „care”. Drept e că cele din urmă, carele, erau trase de boi. Pe voi cred că nici popii ce vor trage clopotele de juma de tonă nu vă mai pot trage spre cele drepte. Cele drepte pentru popor. Adică un nivel de trai decent, educație, sănătate, justiție. Și sunt convins că dacă Ana ar avea mere, v-ar da cu ele în cap.

• Tweet
• Pin It