Ai carte, ai parte, Bolojan are dreptate!

După ce la începutul săptămânii a fost huiduit cu strigături la parada de la Alba Iulia, Elie Beau Le Jean s-a jurat că în viața lui nu va mai merge la astfel de manifestări huliganice puse în scenă de dușmanii săi pe care îi consideră ca fiind și dușmanii poporului. Chiar dacă și-a asumat riscurile de acolo, ca un adevărat bărbat de stat ce este, totuși, nu i-au picat bine huiduielile care la un moment dat acoperiseră chiar și fanfara militară care intona imnul național.

De teamă să nu pățească la fel, ieri, la Târgul de carte „Gaudeamus”, Beau Le Jean a ales să meargă deghizat, să nu fie recunoscut de vizitatori. Nu chiar ca domnitorul Cuza, ci mai altfel îmbrăcat să nu fie recunoscut cu ușurință. Un sfat primit de la consilierii săi pe linie de cultură, și pe care l-a acceptat, deși le-ar fi replicat tăios, dar pertinent: „Bă, dacă și la târgul ăsta de carte, unde o să fie numai intelectuali, nu ca la Alba Iulia, o să mă huiduie lumea, atunci o dau dracu de politică, Doamne iartă-mă, că suntem în Postul Crăciunului, și o să mă duc unde văd cu ochii.”

Zis și făcut, și-a tras pe ochi cozorocul unei șepci chinezești, a îmbrăcat o jacă simplă, nu chiar din alea de la second-hand, și s-a dus la târg. Fără sepepiști, fără consilieri, fără tam-tam, doar cu dorința de a transmite mesajul dascălkilor de la Școala Ardeleană: ai carte, ai parte. În liniște, pâș, pâș, pâș, în pas de balerină, sperând să treacă neobservat. Da de unde. Cum să se întâmple una ca asta, că vorba lu’ unu’ pe care l-am văzut într-o seară la televizor spunând mândru de ce avem la casa noastră: „Unu-i Bolojan în țara asta.” Ș-apoi, cum să ignori un astfel de personaj? Mai ziceam dacă în locul său ar fi fost altcineva. Ciolacu, de exemplu. Scuze, Ciolacu, nu, că ăla nu le avea nici cu cititul și nici cu târgurile. Poate cu alea de vite, dar în niciun caz cu Gaudeamusul ăsta din Capitală. Altcineva, nu contează cine.

Și cum se plimba dânsul camuflat printre standurile editurilor, scriitorilor, poeților, criticilor de tot felul, numa’ ce aude o voce guturală. După timbru, părea să fie a lu’ Marian Ceaușescu, protestatarul de serviciu al Facebook-ului și Tik Tok-ului de Dâmbovița. Dar nu, nu era el, ci un participant la târg care l-a cunoscut din prima pe Beau Le Jean. „Domnul prim-ministru, bună ziua! Ce faceți, cumpărați cărți? Aveți bani de cărți? Că noi nu mai avem bani de nimic!” Premierul, pauză. Concentrat, în timp ce răsfoia paginile unei cărți. Participantul nu se lasă: „Ce faceți, domnule prim-ministru, nu vreți să vorbiți cu mine? Nu vreți o discuție onestă despre România? Despre ce se întâmplă în țară?”

Bă, e sâmbătă dimineață, vii la târg să te relaxezi, să întâlnești cunoscuți, poate chiar și de la Bihor, să stai de vorbă cu ei, să-i întrebi ce mai fac, ce mai e pe acasă, dacă au sugestii sau reclamații pentru pachetul privind reforma pensiilor, și vine respectivul domn participant și îl întreabă zeflemitor dacă are bani să-și cumpere cărți. Nu aș vrea să-mi fac păcate, dar eu cred că domnul respectiv nu era un participant oarecare, ci un aurist sau un pesedist venit să-l provoace pe nea Elie. Nerușinare curată, nu alta.

Dar nici Beau Le Jean nu s-a lăsat mai prejos… Că i-a șoptit printre dinți: „Puteți să aveți bun-simț?” Adică, bă, neică, tu te tragi de șireturi cu ministrul șef peste toți miniștrii României? Chiar nu ți-e rușine? Și bine i-o făcut, mama lui de provocator ce este.

• Tweet
• Pin It