Frumoasele zone turistice din Banatul de Munte sunt prea puțin promovate în lume! Bafta pe care județul Caraș-Severin a avut-o cu Cascada Bigăr ar putea fi prima, dar și ultima. Asta, pentru că locurile frumoase și unice sunt prea puțin promovate.
Câteodată simțim nevoia să evadăm din cotidian, din mediul poluant și să hoinărim, să ne dorim să ajungem în cele mai ionizate zone. Și, dacă am dori să ne rupem câteva zile din mediul online și totodată din civilizația încărcată de atâta surmenaj, cu siguranță că muntele ar fi prima destinație la care ne-am gândi. Chiar dacă Banatul de Munte mai are de învățat când vine vorba de servicii hoteliere, Poiana Mărului se numără printre preferințele turiștilor. Poate și pentru că zona turistică are un aer de zece ori mai ionizat decât la Cascada Niagara. Ionizarea negativă contribuie la ușurarea trecerii oxigenului din aer în sânge, influențează favorabil ritmurile respiratorii sau cardiace și tulburările endocrine sau de metabolism, exercită acțiuni calmante asupra cortexului cerebral, facilitând somnul și relaxarea.
Cum a evoluat dezvoltarea zonei?
Un moment de referință în dezvoltarea stațiunii a fost reprezentat de executarea căii ferate forestiere Zăvoi – Poiana Mărului, în 1907, apoi și în 1908, de intrarea în funcțiune a liniei CFR Caransebeș – Hațeg – Subcetate, fiind astfel conectată la cel mai modern și mai rapid mijloc de transport al vremii. În acest fel, Poiana Mărului se deschide tuturor amatorilor de turism din țară.
Datorită aerului extrem de benefic sănătății, în 1952 s-a înființat aici Preventoriul TBC, fiind transformat în Sanatoriu, puțin mai târziu. Acesta a căpătat rapid un renume în domeniul său, fiind foarte bine dotat și organizat.
În 1972, Consiliul Popular Județean hotărăște desființarea Sanatoriului și construirea unei stațiuni cu profil climateric și turistic-sportiv.
Din acest program s-a realizat hotelul Scorillo, cu o capacitate de 350 de locuri. Pentru că au refolosit exact documentația de execuție a hotelului Teleferic, din Brașov, termenul de execuție al imobilului a fost scurtat cu 2 ani, fiind dat în folosință în 1977.
După Revoluție, Scorillo este vândut de către Statul român unui întreprinzător care, neavând puterea financiară necesară pentru reintroducerea lui în circuitul turistic, îl lasă să se degradeze, apoi îl vinde.
Din anul 1982 aici au început lucrări la Sistemul Hidroenergetic Bistra – Poiana Mărului – Turnu Ruieni – Poiana Ruscă. A fost creat un lac de acumulare cu o suprafață de 273 de hectare și un volum de apă de 96 de milioane de metri cubi.
Potrivit studiilor efectuate de un grup de specialiști francezi în zonă, coeficientul de ionizare negativă în Poiana Mărului este de zece ori mai mare decât cel existent în punctul de cădere al apelor Cascadei Niagara sau decât cel al unor celebre stațiuni turistice din Alpi.
Prin calitatea mediului, a spațiului înconjurător, accesul ușor (se poate ajunge pe DN 68, Caransebeş – Haţeg, cu deviere pe lângă comuna Zăvoi) și efectele curative ale aerului, Poiana Mărului este cea mai importantă stațiune climatică din Banat.
FOTO: Familia Curelea