Adriana Stoicescu: „Vreau să trăiesc într-o țară în care să nu domnească prostia”

Astăzi este ziua de naștere a Adrianei Stoicescu, astfel că judecătorul timișorean a prezentat, într-un mesaj postat pe Facebook, motivele pentru care a decis să scrie pe rețeaua de socializare. „Am scris pentru că vreau să trăiesc într-o țară în care să nu domnească prostia. În care mitocănia si nesimțirea nu sunt calități, iar legea este respectată”, spune fostul președinte al Tribunalului Timiș.

Adriana Stoicescu le-a explicat internauților care o urmăresc pe Facebook motivele care au determinat-o să se apuce de scris, într-un mesaj postat astăzi, de ziua sa de naștere.

Sunt matusalemică pentru societatea care, pe femeile singure, trecute de 45 de ani, le-ar vrea închise în buncăr, nefiind plăcute nici ochiului, nici minții. (…) Am început să scriu din disperare, din neputință, din groaza de a vedea cum minciuna pune stăpânire peste noi. Am început să scriu luând apărarea unor procurori pe care nu îi cunoșteam. Azi, aceleași slugi supuse, dar vocale, ce își doresc cătușe în loc de dreptate, vor să îi execute pe cei care gândesc altfel sau vorbesc… Am scris pentru că vreau să trăiesc într-o țară în care să nu domnească prostia. În care mitocănia si nesimțirea nu sunt calități, iar legea este respectată. În care oamenii au dreptul să gândească și să vorbească liber. Uităm, se pare, prea des, că toate dictaturile au început cu pumnul în gură și domnia urii”, a explicat judecătorul timișorean.

tm4ua media express de banat (100x1000px)

De asemenea, fostul președinte al Tribunalului Timiș a precizat că ar vrea să creadă că a scris și pentru multe dintre persoanele marginalizate sau bătrâni, și nu numai.

Pentru tânăra prea grăsuță pentru standardele imbecile ale unei lumi pline de strălucire și goală de conținut. Tipa cu aparat dentar, care preferă cărțile și pe care lumea o ia peste picior. Și să-i spun că va fi bine… Aș vrea să cred că am scris și pentru puștiul genial, slăbănog și cu coșuri, care se gândește cum să fugă mai repede dintr-o țară care îl vrea prost. Și să-i spun că el e speranța noastră. Aș vrea să cred că am scris și pentru bănățenii mei, plecați departe, alungați de un regim idiot și criminal, în care copii și bătrâni împreună defilau, zâmbind fals, spre satisfacția nebună a unui gângav. Cei care jinduiesc în tăcere după o plimbare pe Corso. Cei cărora le e dor de gustul zupei dă găină și a plăcintei cu ludaie făcute de buna care, azi, e doar o amintire. De o răchie băută cu deda și uica, la umbra nucului din spatele casei. Am scris pentru cei cărora le e dor de Timișoara mea, pe care eu o iubesc cu disperare și în gura mare… Aș vrea să cred că am scris și pentru bătrânii singuri. Cei aruncați în camera din spate, să nu deranjeze musafirii cu întrebările repetate și târșitul enervant al picioarelor. Cei ”norocoși”, uitați într-un azil sclipitor de curat și aspetic, morgă pentru suflete moarte în trupuri încă vii. Comori ale unei nații pline de întrebări, dar care caută răspunsurile în gura unor neaveniți plini de ifose și bani, spoială și vorbe meșteșugite, dar ridicole și pline de prostie infinită”, spune Adriana Stoicescu.

Totodată, judecătorul timișorean a afirmat că și-ar dori ca românii să fie mai buni, să citească mai mult, să fie demni și curajoși.

Am scris pentru că îmi iubesc al naibii de mult țara și pentru că știu că sunt mulți cei ca mine. Pentru că vreau să fim demni. Și cred că și judecătorii au voie să își iubească țara, nu-i așa? (…) De ziua mea, vă doresc să nu vă mai urâți! Să nu vă mai ponegriți! Să nu vă mai înjurați! Să citiți, ca să înțelegeți lumea! Să citiți, ca să mișcați lumea! Să învățați să ascultați fără a judeca! Și, mai ales, să fiți demni și verticali, asumați și curajoși într-o lume ce vă vrea imbecili și supuși”, a conchis Adriana Stoicescu.

banner 970 x 250