Abandonate! Adevărate „minuni ale Lugojului” așteaptă salvatorii!

Pasajul de nivel de pe strada Buziașului a bătut recordul „realizărilor” postdecembriste, cu 17 ani scurși de la începerea proiectului la darea în folosință, cu surle și trâmbițe. Din păcate, mai sunt și alte obiective din Lugoj care se „bat” pentru nedoritul titlu de cel mai amânat, neexecutat, neterminat obiectiv de investiții. Anunțate an după an, toate acestea tind să intre în rândul „minunilor” care își așteaptă salvatorii.

Abandonată de mai bine de un deceniu, clădirea fostei Prefecturi a județului Severin cu capitala la Lugoj este o mărturie a imobilității și a neputinței mascate sub atotputernicia proprietății private. Deși restaurată la exterior ca la carte, interiorul clădirii nelocuite de ani întregi începe să cedeze sub asaltul condensului. La un pas de a fi salvată, soarta fostei Prefecturi a trecut de la agonie la extaz și… înapoi la agonie. Nimeni, până în clipa de față, nu pare dispus să ia o hotărâre în interesul orașului, care să salveze nu numai o clădire de patrimoniu, ci și un capitol de istorie lugojeană.

Belle Epoque, uitată

Anunțat încă din 2017 că va fi reabilitat integral, ansamblul arhitectural al Pieței Drăgan, încadrat de clădiri de sfârșit de secol XIX și început de secol XX, așteaptă și acum să fie renovat unitar, pentru a-și regăsi farmecul de Belle Epoque. Nu este vorba despre „floricelele” introduse recent (destul de bine primite de lugojeni, în sensul anulării traficului auto pe o latură a pieței), ci de restaurarea fațadelor conform documentelor și fotografiilor de epocă originale. Exemplul cel mai grăitor este fosta clădire „Bumbacul”, cunoscută de lugojenii din vechime drept Casa Epstein, care nu a fost refăcută nici în prezent, în ciuda promisiunilor reînnoite an după an. Alte clădiri precum fostul sediu MRF și clădirea Moto Velo (fostul Palat „Poporul”, edificat la 1904) și-au pierdut, odată cu fațadele, și ornamentele specifice, foarte greu de restaurat la nivelul originalelor de la începutul secolului trecut.

Corso ca acum două decenii

Casa avocat Nestor Porumb (1922), devenită un timp Casa Personalităților, a fost preluată de un om de afaceri local și a suferit schimbări la fațadă, adăugându-i-se un etaj care „rupe” regimul de înălțime al clădirilor din jur. Bine și așa, dar lucrările au rămas suspendate, clădirea a trecut dintr-o mână în alta și la ora actuală are stadiul de fostă viitoare ruină. Și aici, cu tot respectul pentru proprietatea privată, cineva trebuie să ia frâiele, altfel orașul se va umple de tot felul de „arătări” cum este, din păcate, și fațada neîngrijită (în contrast cu interiorul frumos amenajat) a Școlii Generale Harul, fosta școală nr. 5 de pe Corso, a cărei fațadă e flancată de semne și bariere „pe aici nu se trece”.

De altfel, dacă tot vorbim de Corso, pasajul pietonal favorit al lugojenilor este și acum tot ca la finele anilor 1990, când viceprimarul Iosif Pozsar s-a ocupat cu placarea spațiului respectiv cu dale roșu-alb-verde, care între timp s-au decolorat. Dalele sunt erodate, multe lipsesc, altele au fost îndepărtate și nu au mai fost montate la loc. Peisajul este plin de cratere, făcând din celebrul „șpațir” pe Corso o cursă cu obstacole.

Prinde orbul, scoate-i ochii!

Lugojul pare a fi orașul care deține recordul de inaugurări, dar fără darea în folosință a obiectivelor. La aproape fiecare campanie electorală, am mai inaugurat câte ceva. Bazinul a fost inaugurat în 2016, apoi toboganele, dar apoi a urmat răzgândeala, vor fi iar inaugurate, că timp mai e, și spaul, și restaurantul, și toate alea. Societățile care au deținut, de-a lungul anilor, impozanta clădire a policlinicii de pe str. Oltului sau Palatul Gaspari, cum a fost cunoscut în vechime, s-au situat în top 3 datornici ai orașului. Frumosul palat de vizavi de Banca Națională a fost jefuit, devalizat, deposedat de tot ceea ce însemna element sau țeavă de fier și a rămas, spre rușinea autorităților, un fel de carcasă goală care așteaptă să se ruineze din interior. Nici aici nimeni nu intervine. Prinde orbul, scoate-i ochii! De neînțeles este situația de la blocul-turn care străjuiește Podul de Beton, unde de ani buni un proprietar de la ultimul etaj a improvizat un periculos acoperiș din tablă subțire. Improvizația, dincolo de faptul că este oribilă și strică aspectul întregului ansamblu, este și periculoasă pentru că poate zbura la o furtună mai puternică și cauza grave accidente pietonilor care circulă la zeci de metri mai jos. Vechiul proprietar a primit două amenzi, nu s-a sinchisit să facă nimic, a venit alt proprietar, dar oribila însăilare continuă să sfideze bunul-simț, de parcă nicio forță din Univers nu poate impune revenirea la aspectul inițial.

În fine, ar mai putea fi amintite izvorul de la Tapia și sensul giratoriu al „intersecției morții” de pe strada Tapiei. Câți oameni vor mai muri până când cineva se va îndura să tragă niște linii pe asfalt, exact diferența dintre viață și moarte. Fără a mai pune pe listă Stația de Epurare!

• Tweet
• Pin It