A priori suntem animale, nu?

Am văzut astăzi un videoclip în care o fetiță de 11 ani era agresată de alte colege. Mă rog, una din ele era apogeul violenței. O fiară, copil la rândul ei, dezlănțuită asupra unui copil de vârsta sa, fără apărare. M-a durut teribil.

Prima reacție a fost să îi trec pe toți prin morții mamelor lor. După, am stat și m-am gândit. Oare, cine or fi mamele lor? Categoric, o parte sunt cei șapte ani de acasă și, ce le-o fi învățat mamele lor? Cred absolut în teoria care spune că odrasla face ceea ce vede acasă. Dar, dacă nu-i putem educa pe părinți, cum oare îi putem educa pe copii? Da, educația. Cea care costă o grămadă de bani și pe care absolut toate cocinile politice o transformă într-o fata morgana a societății. O vedem, ne-o dorim, dar dă-o dreaq.

De ce am avea nevoie de cetățeni lucizi, oameni care își mai folosesc neuronii și, pe baze educaționale solide încearcă să ne scoată din marasm? Școala, eterna dispută între educație și învățătură. Îi educăm pe copii sau îi învățăm. Cât îi educă părinții, cât îi învață școala. Au avut grijă guvernanții ăștia de rahat să facă un talmeș balmeș din tot ceea ce înseamnă școala și societatea românească. Pe domnul Trandafir l-au sinucis. Familia actuală are în componență unul sau chiar amândoi părinții plecați la muncă în țări străine. Copiii rămân în grija bunicilor, unchilor etc. Este clar că pentru incidentul apărut în media, nu putem da vina pe școală.

Ar fi imposibil ca profesorii și învățătorii să fie și gardieni. Vina cred că se află în sufletele noastre, ale părinților. Este atât de greu să oferim noi, părinții, o stare de măcar liniște, dacă nu neapărat de bine? Și de ce să nu să ne dorim să-i oferim copilului nostru o stare de fericire? Da, este greu ca părinte să-ți faci copilul să se simtă fericit cu tine, mai ales dacă a pășit în blestemata de adolescență. Dar, dacă încerci, cred că ai ceva șanse. Important cred că este să încerci cu toată abnegația ta de părinte să scoți animalul din copil.

Exagerez și spun demonul din copil. Nu avem voie să fim animale. Da, avem peste 90 la sută instinctele primare ce ne duc specia mai departe. Pe lângă procentele astea, mai avem gândire și, mai ales, sentimente. Altruism, empatie, milă etc. Și, peste toate, iubirea.

• Tweet
• Pin It