18 decembrie 1989, Timișoara. Visul libertății făcut scrum, la ordinele Elenei Ceaușescu

18 decembrie 1989. Timișoara, sub Legea Marțială. Soldați pe TAB-uri, bătând la intimidare în paturile puștilor. Mai târziu, intimidarea se transformă în măcel, chiar în fața Catedralei. Se trage în manifestanți.

Unii au reușit să se refugieze în catedrală, alții nu și au căzut pradă gloanțelor pe treptele lăcașului de cult.

Mai târziu, la adăpostul întunericului, începe Operațiunea Trandafirul. La ordinul Elenei Ceauşescu, 43 de cadavre ale celor împuşcaţi în noaptea de 17/18 decembrie 1989 au fost luate de la morgă şi transportate la Bucureşti, unde au fost incinerate. Patru pubele cu cenuşa celor incinerați au fost deversate la 20 decembrie, într-o gură de canal din comuna Popeşti-Leordeni.

În urma lor și peste timp rămânea mesajul Regelui Mihai, transmis de Europa Liberă, chiar în acea zi: “Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocaţi, fiţi paşnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”

Uciși pe treptele Catedralei

Seara de 18 Decembrie 1989 a însemnat noi rafale de gloanțe asupra unor grupuri de tineri, care se aflau pe treptele Catedralei, cu lumânări aprinse în mâini. “Noi suntem poporul!”, scandau ei. De-a latul Pieţei Operei se întindea un cordon de militari. Și la un moment dat au început să tragă. Şi-au pierdut atunci viaţa Sorinel Dinel Leia (23 ani) şi, la capătul unei alte rafale de împuşături, Ioan Măriuţac (20 ani) şi Vasile Marius Nemţoc (19 ani). Doi dintre cei ucişi – Sorinel Dinel Leia şi Ioan Măriuţac – au fost găsiţi, în ianuarie 1990, în groapa comună din Cimitirul Eroilor, scrie timpolis.ro.

În volumul “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, revoluționarul Marius Mioc prezintă relatările unui martor ocular despre episodul uciderii acestor tineri, pe treptele Catedralei. Atunci când mulţimea a strigat “Soldaţi, uniţi-vă cu noi!”, militarii au urcat în TAB-uri şi le-au pornit prin faţa manifestanţilor înspre staţia de tramvai, pentru a împrăştia mulţimea de acolo. „Când TAB-urile au trecut prin faţa noastră, miliţienii (…) au tras un foc de avertisment. Noi ne-am îmbulzit să intrăm în catedrală. Catedrala are uşă dublă, dar la îmbulzeală, una din uşi s-a închis. Stăteam ghemuiţi, încercând să ne strecurăm înăuntru. Eu şi încă o persoană, despre care mai apoi am aflat că se numea Sorin Leia, am ridicat capul să vedem ce se întâmplă, când s-a tras o rafală printre noi, de jos în sus. Leia Sorin a fost nimerit în mijlocul frunţii. Glonţul care a ieşit din capul lui m-a atins şi pe mine la baza gâtului, în partea dreaptă. Am simţit ca o arsură, am băgat capul «la cutie» şi m-am strecurat încet-încet înăuntru. Nişte tineri au văzut că Leia e împuşcat şi l-au târât în Catedrală. Deşi împuşcat în frunte, Leia nu pierduse mult sânge şi încă mai respira. Când capul i-a atins cimentul, brusc s-a făcut sub cap o baltă de sânge”, a consemnat, pe blogul său, Marius Mioc, citându-l pe martorul ocular Gliguţă Avram.

Cine a închis ușile catedralei?

Un moment controversat a fost cel legat de împărțirea responsabilităţilor în decizia de închidere a uşilor Catedralei Mitropolitane, conform timpolis.ro. preoţii Catedralei au fost acuzaţi că au închis porţile lăcaşului de cult şi demonstranţii nu au avut unde să se refugieze din faţa gloanţelor.

Întrebat despre episodul închiderii uşilor Catedralei, primul purtător de cuvânt al revoluţionarilor şi al Armatei din Timişoara post-revoluţionară, Corneliu N. Vaida a declarat că el, personal, nu a fost în preajma Catedralei în după-amiaza zilei de 17 Decembrie: „Ce pot relata despre episodul acela e doar o discuţie purtată în 1990 cu ÎPS Nicolae, când am avut ocazia să însoţesc o delegaţie ministerială norvegiană şi am fost invitaţi la prânz la Mitropolie. Cu toate că protocolul nu prea permitea alt gen de discuţii, fiindcă Revoluţia era prea proaspătă în mintea mea, iar în acea vreme dânsul era învinovăţit de închiderea porţilor Catedralei, m-am scuzat şi l-am întrebat de ce a făcut acel gest. El m-a privit lung şi mi-a spus că nu el a dat o asemenea dispoziţie, dar poate lua asupra sa păcatul…”

Corneliu Vaida a mai spus că responsabilitatea pentru uciderea unor oameni nevinovaţi este partajată între cei care au emis efectiv dispoziţiile legate de represalii şi zeloşii funcţionari care au executat fără să crâcnească ordinele superiorilor lor: „Pentru mine, cel care a închis efectiv porţile e la fel de vinovat ca şi cel care a dat dispoziţia! Câţi preoţi erau atunci în lăcaş? Câţi s-au împotrivit acestui ordin samavolnic?”, se întreabă Corneliu Vaida. Apreciind, totodată, că, în afară de acest episod, acelaşi gen de culpă apasă pe umerii comandanţilor Armatei, care au dat atunci ordin să se tragă în mulţime. Aceştia, şi mulţi alţii care se fac vinovaţi de crime împotriva propriului popor, au ales ulterior să se refugieze, laş, în spatele tăcerilor şi al unor vinovăţii colective:

„În 17 Decembrie, prima victimă a Revoluţiei a fost călcată de TAB, la doi metri în spatele meu. Ce era aşa greu de depistat cine a fost la manşa TAB-ului respectiv? Există multe fotografii cu taburile, există jurnale de luptă ale unităţii, ar trebui să existe şi înregistrări ale convorbirilor radio dintre vehicule şi biroul de Operaţii din marea unitate”, a susținut Corneliu Vaida, conform timpolis.ro.

Operațiunea Trandafirul – uciși, arși și aruncați într-o gură de canal

În noaptea de 17/18 decembrie 1989, 44 de cadavre au fost luate din morga Spitalului Judeţean Timişoara, spre a fi transportate la Bucureşti. Acţiunea e botezată, inofensiv, „Trandafirul”, conform memorialulrevolutiei.ro. Ordinul a venit din partea Elenei Ceaușescu, Nicolae Ceaușescu fiind plecat într-o vizită în Iran. Scopul acțiunii era ștergerea urmelor masacrului de la Timișoara. Dispariția cadavrelor urma să fie explicată susținând că persoanele respective au părăsit fraudulos țara, fugind în statele vecine.

Cadavrele au fost încărcate, în toiul nopţii, într-o autofrigorifică, operaţiunea desfăşurându-se la adăpostul întunericului şi sub paza trupelor de securitate. Şoferul maşinii nu a ştiut nimic, conform informaţiilor vehiculate. I-au fost înmânate cheile maşinii abia la Miliţie, unde fusese obligat să aştepte toată noaptea. Pare cel puţin ciudat că executanţii se foloseau de un civil. La fel făcuseră şi în spital, unde au insistat ca directorul instituţiei să asiste la trierea cadavrelor, conform memorialulrevolutiei.ro.

Conform sursei citate, în zorii zilei de 18 decembrie, izoterma condusă de un civil, care nu ştia ce transportă, pleacă spre Bucureşti, pe ruta: Sibiu – Vâlcea – Piteşti. Acesta era însoţit de un autoturism al Securităţii. În momentul în care cei de la Timişoara, plecaţi cu o izotermă şi cu o Dacie care aparţinea Miliţiei din Timişoara, ajung la Kilometrul 36 din apropierea Bucureştiului, este preluată de o altă echipă de la Direcţia Economică a Miliţiei din Bucureşti, de alţi executanţi care nu ştiau nimic ce s-a petrecut înainte. Este preluată izoterma, cu alte două maşini Dacii, şi acţiunea, de aici încolo, se numeşte „acţiunea Vama”. La Bucureşti, doi ofiţeri superiori din Miliţie primesc ordin să întâmpine la Kilometrul 36 o izotermă cu, citez: „nişte colete cu ajutoare sosite din străinătate, care urmează să fie distruse la vama Antrepozite”.

Ajunsă la locul întâlnirii, izotermei avea să i se schimbe numerele de înmatriculare, iar macabrei acţiuni numele din „Trandafirul” în „Vama”. La sosirea în Capitală, şoferul este trimis la hotel, iar locul său este luat de un subofiţer. Este noaptea dinspre 18 spre 19 Decembrie. Fără a se cunoaşte ce s-a întâmplat cu izoterma în acest timp, se ştie că destinaţia a fost schimbată, şi transportul ajunge marţi, 19 Decembrie, la ora 17.00, la Crematoriul „Cenuşa”, care avea un director securist. Secţia 14 Miliţie primeşte ordin să înconjoare zona şi să interzică accesul în împrejurimi. Pentru personalul crematoriului, unul dintre însoţitori, colonelul Baciu, din Inspectoratul Miliţiei, se dă drept medic şi inventează o catastrofă. În cursul nopţii, se efectuează incinerarea cadavrelor, fără nicio formalitate. Manipulanţii declară că morţii erau tineri, între 30 şi 40 de ani, majoritatea împuşcaţi, tăiaţi de baionete sau cuţite, doi cu capetele sparte, iar unii aveau mâinile sau picioarele legate. Pentru sinistra manoperă, cei cinci muncitori primesc câte un plic cu două mii de lei şi sfatul: „Un pas greşit, şi sunteţi lângă cei morţi!”. Înainte de a se trece la arderea cadavrelor, fostul colonel de Miliţie Baciu Ioan a înmânat câte 2000 lei muncitorilor: Mititelu Mihai, Bocioacă Ştefan Nicolae, Câmpeanu Grigore, Iordan Gheorghe şi Zâmboianu Gheorghe, care urmau să efectueze incinerarea, punându-i să semneze angajamente că nu divulgă secretul acelei operaţiuni.

Trupurile sunt transformate cenuşă, strânsă apoi în patru tomberoane. La ora 10.00, i se raportează generalului Nuţă îndeplinirea ordinului. Tot atunci, cele patru tomberoane sunt preluate de căpitanul Dorel Nuţă cu o furgonetă. Acesta, în jurul orei 12.00, deversează cenuşa într-o gură de canal, lângă Popeşti-Leordeni.

Familiile celor dispăruți în primele zile ale Revoluției de la Timișoara au aflat târziu ce s-a întâmplat cu trupurile celor dragi, conform memorialulrevolutiei.ro.

„Abia în ianuarie am primit o ştire oficială din partea Procuraturii că 40 – la început, pe urmă 44 – de cadavre au fost transportante la Bucureşti şi arse la Crematoriul <Cenuşa>. Noi, timişorenii, ne căutam morţii prin gropile comune care s-au descoperit în ianuarie, în Cimitirul Eroilor, în Cimitirul Săracilor (…) Acest adevăr despre <Cenuşa> l-am aflat abia în 1991, luna martie sau aprilie ’91 când am făcut un mare marş din Timişoara la Bucureşti… avem un film cu procurorul Voinea, când s-a deplasat la Popeşti-Leordeni… Era iarnă, erau gunoaie în jurul canalului, acolo i s-au pus multe întrebări, a răspuns cum a putut… se pare că ăsta e, deci acolo s-a aruncat cenuşa a 43 de cadavre… Dar noi, urmaşii, după declaraţii ulterioare, când se spune că şi la Slatina a ajuns o altă maşină cu morţi… cea de a doua, dar au plecat deodată, numai una s-a defectat şi n-a mai putut să ajungă la Bucureşti şi atunci au hotărât să se oprească în Slatina, un punct care era foarte bine organizat de către Ceauşescu… Acolo se zice c-ar fi fost 38, 39 de cadavre în maşină…Nu figurează (dispăruți) defel, pentru că mulţi aparţinători din ţară veneau la Timişoara să-şi caute morţii şi erau trimişi înapoi acasă, fără să li se dea nicio informaţie. Deci se pare că s-au inversat maşinile. Maşina care a plecat de la Penitenciar sau de undeva cu cadavre din 16 noaptea şi din 17 ziua, din cadrul Armatei, chiar, care s-au ţinut secrete, a ajuns la Popeşti-Leordeni, şi cealaltă maşină s-a împotmolit la Slatina”, a afirmat Ioan Bânciu, vicepreședintele Asociației Memorialul Revoluției.

Mesajul Regelui Mihai: “Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile”

Aflat în exil, la Veroix, Regele Mihai le-a transmis un mesaj de solidaritate și încurajare românilor la 18 decembrie 1989. Mesajul a fost înregistrat la un casetofon, acasă, cu ajutorul soției sale, Regina Ana. Caseta a fost trimisă postului BBC, iar la români le-a fost transmis prin intermediul postului de radio Europa Liberă.

„Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi, sunt ca şi voi îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacţionează cei de la Putere atunci când cereţi doar drepturile cele mai elementare şi totuşi şi totodată am şi aveţi mari speranţe fiindcă luaţi cuvântul, manifestând. Fiindcă nu vă mai temeţi, fiindcă prin însăşi sălbăticia represiunii întelegeţi şi întelegem cu toţii că le e frică de voi celor de la putere. Manifestaţi paşnic cu lozinci care să le spuie care vă sunt năzuinţele. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocati, fiţi paşnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”, le-a transmis fostul suveran românilor.

 

foto: adevarul.ro

• Tweet
• Pin It