Pleacă ai noștri, vin ai noștri? Caraș-Severin intră din nou în febra concursurilor pentru directori, unde sunt 130 de funcții vacante și 130 de șanse ca școala să se schimbe. Dar întrebarea reală nu este cine va ocupa scaunul, ci ce poate schimba un director într-un sistem în care elevii intră la licee cu 3 și 4, profesorii sunt sufocați de birocrație, iar rezultatele la examene se prăbușesc an de an?
Concursul pentru directori și directori adjuncți din Caraș-Severin a fost deschis. 99 de posturi de director și 31 de posturi de adjunct își așteaptă candidații, dar întrebarea care ar trebui pusă, șoptită în fiecare cancelarie din județ este alta: ce poate schimba un director nou într-un sistem care nu mai funcționează de ani buni, cel puțin în Caraș-Severin?
O spun rezultatele slabe de la Evaluarea Națională și Bacalaureat, cele care din nou ne-au clasat pe podiumul de la coadă, o spune realitatea dură a admiterii la liceu, unde s-a intrat cu note de 3, 4 și chiar mai puțin, în unele școli, procentul de promovare fiind chiar sub 20%. Ne mai așteptăm ca după astfel de „catastrofe” unii elevi pot fi duși la Bac „cu 7”? Slabe șanse, sau „foarte, foarte greu, dar nu imposibil”, după cum spunea recent directorul unuia dintre cele mai bune licee din Reșița.
Renovările, proiectele, dotările, toate sunt bune, dar nu repară lipsa de competențe, iar competențele nu se construiesc cu festivități, ci cu profesori buni, programe moderne și cu directori care au curajul să schimbe modul în care se predă, pentru că directorul nu este doar „administratorul”, el este responsabil de performanță pe toate planurile. Se pare că la noi de ani de zile, această funcție este tratată ca un post administrativ ce se rezumă doar la hârtii, avize, inventare, ședințe, niște atribuții care de multe ori par copleșitoare chiar și pentru cel mai bun dintre cei mai buni directori.
Dacă v-ați întrebat totuși, ce poate face un director, ei bine, acesta poate schimba/influența: modul în care se predă, modul în care se evaluează, modul în care se lucrează cu elevii slabi, maniera în care se motivează profesorii, cum se construiește cultura școlii.
Ce șanse reale au noii directori să schimbe ceva?
Privind la rece, totul depinde de trei lucruri, și anume, primul este curajul de a deranja confortul profesorilor care predau „ca acum 20 de ani”, secundat de capacitatea de a lucra cu elevii slabi, nu doar cu olimpicii, și cel de-al treilea, dar nu ultimul: puterea de a spune NU birocrației inutile.
Așadar, concursul aduce oportunitate, dar și pericol pentru că dacă aceste funcții sunt ocupate de oameni care nu au viziune sau tot de noii vechi, județul va continua să se scufunde în aceleași rezultate slabe. Școala românească nu mai are nevoie de directori „de imagine”, ci de directori care știu să citească un raport de evaluare, să analizeze date, să urmărească progresul elevilor și să ia decizii incomode pentru mulți.