120 de ani de biserică și comunitate la Moniom, sub aripile Arhanghelilor Mihail și Gavriil

Lumina din farul credinței de la Moniom, Reșița, nu s-a stins nici după 120 de ani și continuă să fie punctul de întâlnire pentru toate sufletele care își caută alinarea în brațele divinității. 

A fost zi de mare sărbătoare, zi de hram la biserica din cartierul reșițean Moniom, acolo unde Arhanghelii Mihail și Gavriil, ocrotitorii cerului și ai dreptății divine, au coborât în sufletele oamenilor din comunitatea Reșiței. Anul acesta, clopotnița a răsunat, nu doar cu chemarea la slujbă, ci și cu ecoul a 120 de ani de la sfințirea acestui sfânt locaș.

A fost un moment de reverență, de lacrimi nevărsate și de bucurie colectivă, un prilej în care sufletele prezente la slujbă s-au oprit și au privit atât spre trecut, cât și înainte, spre un viitor țesut din speranță și iubire. Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Moniom, sub permanentă ocrotire și implicare a părintelui Mihai Ciucur, este locul inimilor, adăpostul pentru suflete rătăcite, un colț de rai pe pământ, așa cum mulți îl numesc.

Privind înapoi, în timp, chiar la începuturi, când Moniom era un sat umil, locuit de familii de mineri și țărani care își duceau zilele sub umbra uzinelor reșițene, anul 1904 marchează nașterea acestui sfânt lăcaș. Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” se ridică din piatră masivă, după planurile arhitectului Dimitrie Boitor din Oravița, în stil neobaroc, cu o formă de arcă, simbol al corabiei mântuirii.

Sfințirea din 1905, acum 120 de ani, nu a fost un eveniment grandios, a fost mai mult un act de credință pură unde enoriașii, puțini la număr, doar 85 de familii azi, cu 224 de suflete, au pus umărul la zidire, visând la un loc unde să poată ridica ochii spre cer în zilele grele. Biserica a supraviețuit vremurilor tulburi: războaie, regimuri opresive, migrații urbane care au golit satele de tineri. Dar ea a rămas, ca un paznic tăcut, amintindu-le oamenilor că, în ciuda greutăților, credința e ancoră.

Comunitatea din Moniom nu a fost niciodată una izolată, aici, în cartierul ce pare un sat uitat la marginea Reșiței, oamenii au învățat să se „agațe” unii de alții. Copiii alergau desculți pe ulițe, bătrânii povesteau legende despre Arhangheli în serile de vară, iar duminicile erau un ritual de unire: icoane luminate, voci tremurânde în cor, miros de tămâie ce învăluie sufletele.

Dar, ca în orice poveste adevărată, au fost și umbre: depopularea, singurătatea bătrânilor, tinerii plecați la orașe, și totuși, biserica a fost locul unde durerea a devenit rugăciune, iar bucuria, împărtășire. Astăzi, cu doar câteva sute de enoriași, ea pulsează de viață, fiindcă aici s-a produs o renaștere: proiecte sociale ce transformă singurătatea în comunitate, disperarea în speranță. Și aici, un rol crucial îl joacă părintele Mihai Ciucur, îngerul copiilor, cum îl numesc cu drag enoriașii, cel care a clădit, alături de soția acestuia, Georgiana Ciucur, din nimic o familie extinsă de suflete.

Cu un zâmbet cald, părintele Mihai a transformat parohia, dintr-un loc liniștit într-un magnet de inițiativă. „Dragostea face diferența”, obișnuiește să spună, și o dovedește zilnic. De la slujbe pline de căldură, unde copiii sunt în centrul atenției, până la proiecte ce vindecă răni nevăzute. Sub conducerea sa, Moniomul a devenit un model de comunitate vie. În 2014, la doar un an de la sosirea sa, s-a înființat Centrul de Tineret „Sf. Arh. Mihail și Gavril” unde tinerii învață să creadă și să acționeze. De la cluburi de inițiativă comunitară, ateliere de artă și dezbateri despre valori, părintele Mihai, supranumit uneori “cea mai bună agenție de turism din Reșița”, a pus și bazele Asociației ATOR Banatul de Munte, mutată recent într-o „casă nouă” la Reșița, dar cu rădăcini adânci în Moniom.

Dar inima proiectelor sale bate pentru copii, cel mai drag dintre ele fiind, „Tabăra din Inima Satului”, o capodoperă de suflet, un vis devenit realitate an de an, iar seria de proiecte nu se oprește aici. Au fost, sunt și vor mai urma alte zeci de proiecte care au depășit demult stadiul de „joacă”, și care acum poartă amprenta unor lecții de viață, credința devenind punte spre un viitor mai bun pentru toți cei care îi pășesc pragul și pentru toți cei care aleg să îi întâlnească privirea caldă și blândă a părintelui Mihai.

În toți cei 120 de ani, Biserica din Moniom nu a fost un simplu martor, a fost actorul în drama vieții, iar părintele Mihai Ciucur, un alt înger pe pământul Banatului, care a transformat un sat liniștit spre o poartă către cer, spre iubire și omenie.

La mulți ani binecuvântați!

• Tweet
• Pin It