Oamenii zilelor noastre

Într-o singură zi vin pe capul nostru câteva veşti, de ne fac piele de găină şi ne zbârlesc părul pe ceafă. Una, petrecută prin Portugalia, dacă nu mă înşel. Am uitat să vă spun că toate veştile privesc cetăţeni români. Deci, tipul din Portugalia, un fel de nebun, aparent sănătos ca înfăţişare, într-un exces de bărbăţie, îşi hăcuieşte nevasta cu un topor. După aia ce face? O aranjează frumos şi o aşează pe bancheta din spate a maşinii, după care l-a cuprins dorul de glia străbună. Drept care pleacă spre casă, traversând Europa de la un capăt la altul. Traversează vreo zece ţări din Uniunea Europeană, până în România. Astfel, individul trece prin atâtea vămi, dar niciun vameş n-a avut curiozitatea să arunce un ochi asupra coletului. Săru mâna doamnă, dormiţi liniştită, vameşii veghează pentru dumneavoastră. Drum bun, domnule turist, aveţi grijă cum conduceţi! A ajuns cu bine în ţară, unde a predat-o lui mă-sa. Desigur, Poliţia Română, mai puţin vigilentă decât cea de din Uniunea Europeană, îl arestează şi omul aşteptă judecarea faptei sale. În America, un alt român picat în cap, se şucăreşte pe nevastă-sa, dracu ştie de ce, şi o toacă cu un ciocan. O dată prins, zice, dinte pentru dinte, dar nu merge la un dentist, ci cere să fie şi el omorât. Află însă cu surprindere că în statul respectiv a fost abrogată pedeapsa cu moartea, şi închisorile nu mai fuseseră aprovizionate cu funie şi seringi.  Aşa că băiatul din Cluj îşi poate face vise de viitor în puşcăriile americane. Iată o a doua întâmplare care ne bulversează. Spunem că şi alţii au uscăturile lor, dar uscăturile astea erau românaşi de-ai noştri, care şi-au căutat libertatea în ţări civilizate. Doar că aveau câte ceva la scufiţă. Şi acum, un caz din vecinătatea noastră: cel al domnului doctor Beg, de la Spitalul Judeţean Caraş-Severin. Domnia sa venea acasă de la Cluj, cu maşina. La Oţelu Roşu îi apare în faţă,  pe o trecere de pietoni, o fetiţă, care se smucise din mâinile mamei sale. O spulberă fără scăpare. În urma coliziunii, fetiţa de şapte ani moare. Un accident rutier banal, asta aţi putea spune. Li se întâmplă multora. Dar ce atitudine are domnul doctor după? În loc să-i acorde primul ajutor, se urcă în maşină şi fuge de la locul accidentului. Este prins la ieşirea din Caransebeş. Urmează propunerea de arestare preventivă. Domnul doctor o dă la întors: că fetiţa mergea neregulamentar, că ea i-a ciocnit maşina şi viaţa i-a fost pusă în primejdie etc. Acuma stau şi mă gândesc că domnul doctor ar fi fost judecat în stare de libertate, dacă n-ar fi fugit. Dar omul o tăiase, de parcă nu se întâmplase nimic. Pe când aşa… Ce să mai zici?