Cum se ia o decizie

Scandal fără precedent în USL, în ceea ce priveşte Roşia Montană. Crin Antonescu face o declaraţie catalogată de unii populistă şi luată sub presiunea manifestanţilor din Piaţa Universităţii. Referindu-se la soarta proiectului privind exploatarea minieră de la Roşia Montană, Ponta declară că a crezut că este nevoie de o comisie specială, care să analizeze susţinerile pro şi contra, şi a hotărât trimiterea proiectului în Parlament. Se dezbate la Senat şi se trimite la Camera Deputaţilor, care este decizională. Dacă se respinge proiectul, ne aşteaptă un proces, în care Guvernul este răspunzător. Prin contract, trebuie să plătim o anumită sumă, dar eu trebuia să apăr Guvernul. Antonescu declară că nu se va vota proiectul în Parlament. Deci, nu există o susţinere parlamentară. Va trebui să plătim cu toţii. Parlamentul va lua o hotărâre constituţională. Acum nu avem bani, spune Ponta, pentru ca statul să-şi asume acest proiect, poate mai târziu, aşa că, spune şi Zgonea, vor urma procedurile normale. Întâi se discută la Senat şi apoi se merge la Camera Deputaţilor, deci nu se va mai face acea comisie specială. Societatea este împărţită. Unii vor exploatarea de la Roşia Montană, alţii, cu argumente, nu vor aprobarea proiectului. E vorba de folosirea cianurilor şi probleme de mediu, în cumpănă cu o investiţie de 1,5 miliarde de euro şi înfiinţarea unui număr de o mie de locuri de muncă, atât de necesare în aceea zonă din Alba, ştiut fiind că Roşia Montană este o zonă foarte săracă. Până acum, puterea era hotărâtă să demareze acel proiect şi autorităţile se aliniaseră acestor hotărâri. Dacă acum puterea s-a sucit, să vedem ce va spune Parlamentul, ce vor face autorităţile locale? Se vor alinia părerii şefilor de la Bucureşti? Ce vor mai spune? Că proiectul trebuie să pice? Cu ce argumente vor veni? Vor da vina pe Parlament? O situaţie foarte delicată. Pe de o parte, cei zece mii de oameni care protestează în Piaţă împotriva proiectului, iar pe de alta, locuitorii zonei, care sunt pentru continuarea lui. Astfel, avem de-a face cu o bâlbă generală, în care puterea nu are două vorbe la un loc. Dacă nu poate lua o decizie în această chestiune, atunci cum ar putea lua în altele, mult mai grele?