Zestrea unui reșițean: peste 300 de melodii folclorice înregistrate la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România

Simion Țeicu s-a născut cu cântecul în suflet. A adunat toate comorile pe care le-a găsit prin satele Banatului de Munte şi le-a scos la lumină.

Și după ce le-a trecut prin filtrul sufletului, le-a dăruit publicului prin creațiile sale. Recunoscut drept descoperitor de talente pe care le-a crescut dăruindu-le strălucire, altor interpreți consacrați le-a adus un plus de valoare prin creația sa în versuri pusă pe note muzicale.

El însuși un artist complex prin cânt și joc, autor de emisiuni radio si tv, semnatarul a numeroase articole publicate în presă, a scris „cântece de viață nouă, de dor, de dragoste, doine de răscolit sufletele”. 320 de piese din repertoriul soliștilor bănățeni îl au ca autor pe Simion Țeicu. Mărturisește că încă din anul 1976, de pe vremea când era dansator la Reșița, în ansamblul de dansuri condus de mentorul său, regretatul coregraf Afilon Lațcu, a creat melodii și texte care se regăsesc în repertoriul multor artiști din Banat.

„Am început cu Mariana Drăghicescu, urmând mai apoi să beneficieze de cântecele mele de autor o întreagă pleiadă de soliști: Ana Pacatiuș, Ana Munteanu, Nicoleta Voica, Traian Jurchela, Ramona Vița, Nicu Novac, Andreea Voica, Petrică Miulescu Irimică, Adrian Stanca, Traian Barbu, Nicolae Ghebaură, Zoe Zaica Fuicu, Nicoleta Voitec, Răfăilă Vincu, Mirela Pistrilă, Rodica Tamaș, Viorel Leric, Florica Roșu, Maria Milu Sorescu, Ana Parvulescu Cega, Ghiță Călțun Brancu, Violeta Tipa, Cornelia Lupulescu, Zorica Savu, Simona Teodorescu, Marilena Corina Dumitru, Dochia Banda, Floarea Duicu, Gabi Zaharia, Carmen Luca, Vanesa Olan, Georgiana Vița, Florin Busuioc, Nicolae Duț, Sofica Herac, Anca Panțâru, Gabriel Micu, Dolores Dongea, Nicoleta Novac, Petrică Popovici, Nicoleta Pistrilă, Georgiana Epure, Stivi Miuța, Lucian Lădariu, Amalia Novac, Alin Turculescu, Ana Băcilă, Geanina Cioclei, Ionuț Badea, Dona Iulia, Adi Jurca, Doriana Cucuruz, Petrică Chiodan, Roxana Toader, Claudia Barbu, Ana Jurj, Nicoleta Ghimboașă, Ioneta Cerbu, Adi Izbașa, Georgiana Lupusavei, Alexandra Dimitrovici, Georgiana Rotariu. În prezent am înscrise la Asociația Română pentru Drepturi de Autor, 320 de melodii. Cele mai multe dintre ele pot fi și vizionate pe contul meu de YouTube.”

Simion Țeicu și-a înființat în anul 1996 propriul studio de înregistrări, denumit Vox Banat, prin intermediul căruia a lansat tinere talente, dar a sprijinit și numeroși artiști recunoscuți, efectuând înregistrări audio și videoclipuri pentru consolidarea carierei solistice.

Mai amintește cu recunoștință de unele momente importante, care l-au făcut cunoscut în lumea valoroasă a folclorului național. Prietenia cu fostul politician Antonie Iorgovan, bănățean originar din Gornea, denumit și „părintele Constituției”, i-a facilitat accesul în televiziuni, la Casa de Discuri Electrecord, fiind cooptat consilier folcloric pentru spațiul Banatului. De asemenea, de-a lungul anilor, prin intermediul Asociației Românilor de Pretutindeni a primit numeroase invitații de participare la Festivalul „Callatis” organizat la Mangalia și la Nisipurile de Aur din Bulgaria. De cele mai multe ori a fost prezent ca îndrumător alături de interpreți vocali, dar și coordonator al unor ansambluri folclorice din localități românești aflate în Banatul sârbesc.

De mic copil a îndrăgit folclorul, tradițiile, graiul, portul și cântul popular

 „Cântecele, tradițiile și obiceiurile românești au ceva aparte și consider că este important ca noi să încercăm să le transmitem mai departe și celorlalți. Fiind născut la sat, eu nu am avut jucării, întreg universul meu a însemnat lumea din jur, câinii, mâții și mai târziu, când am fost june, caii. Până la șapte ani m-au crescut bunicii de la Ilidia, din America Mică. Satului i s-a spus astfel din cauza emigrației produse în America, în perioada interbelică. Și moșul meu dinspre tată a fost între cei plecați la lucru, stabilindu-se undeva în statul Ohio. Moșul dinspre mamă a locuit o vreme în Franța, aproape de Paris. Moșu meu americanul ne-a lăsat moștenire o casă mare cât un palat și  mă mândresc că poarta casei, frumos decorată, a atras atenția celor de la Wikipedia, imaginea fiind publicată pe internet!”

Mica Americă de Caraș-Severin sau Ilidia este un sat pitoresc, cu un izvor etnografic nealterat așa cum a transmis prin munca sa de culegător de folclor Simion Țeicu. „Eu am fost legat de tot ce însemna satul, sărbătorile, dar uneori ne făceam noi sărbătoare în orice zi. Când veneam de la strânsul fânului sau alte munci, ne adunam când la unii, când la alții și întindeam câte un joc cu brâuri, ardelene, sărita de la Oravița, sârbe… Așa ne distram noi, tinerii.”

De fapt, folclorul, poezia, munca de creație sunt pasiunile pe care le-a dezvoltat în paralel cu activitatea profesională desfășurată la Agenția de Protecție a Mediului Caraș-Severin, fiind absolvent al Facultății de Geologie-Geografie din București. „O viață întreagă am trăit lângă minunățiile Banatului de Munte, în calitate de inspector specialist pentru arealele naturale protejate de lege (parcurile naționale și rezervațiile județului Caraș-Severin pe care le-am cunoscut foarte bine). Mi-a plăcut foarte mult munca  de teren, să fac observări, să fiu aproape de natură. De fapt, natura mi-e seva, mi-e leagănul și liniștea…”

• Tweet
• Pin It