Vouă ce v-a adus Moșul?

Înțeleg nemulțumirea creștinilor practicanți care văd în sărbătoarea din 24-25 decembrie doar nașterea lui Isus. Dar, pentru cei ce nu sunt chiar ancorați în perceptele biblice, sărbătoarea a fost și este pusă în sacii, sania și renii lui Moș Crăciun.

Mi s-a spus că, de mic deveneam foarte liniștit când unchiul Ionică îmi punea în cărucior un radio portabil din care se auzea muzică. Când am crescut, rezonam pe acorduri de muzică. O simțeam, tremuram și mă înfioram la orice sunete aranjate pe portativ. A fost și va rămâne frustrarea vieții mele că nu am reușit și nu reușesc să mă exprim prin note muzicale. Am crescut și eram fascinat de muzica ce se auzea din radio, din televizor, de oriunde. Nu voi uita niciodată cum stăteam pe un scăunel, lângă tata, în timp ce el se bărbierea și, dintr-un radio portabil Cora, asculta Abba și Boney M. Acel radio micuț mi l-a dat să-l am în armată. Ascultam la el seara, după mizeriile zilei de soldat, cu radioul ascuns sub pernă.

Am uitat să vă spun că, în vremurile acelea în care eram români verro, un radio de acel fel era ,,valută”. M-a prins nemernicul de locotenent într-o seară și mi l-a confiscat. Țucunel îl chema, n-o să-l uit niciodată. Am terminat armata și m-am angajat. Înainte de a pleca în armată, prin clasa a zecea, părinții mi-au făcut cel mai frumos cadou din viața mea. Un magnetofon Maiak 205. Un vis, o nebunie. Prima bandă înregistrată avea pe o parte Back in Black iar pe cealaltă Tattoo you. Ei, de aici intervine problema căștilor audio. Așa cum, dacă în armată aș fi avut căști pentru a asculta la acel minuscul Cora și nu mi l-ar fi confiscat locotenentul, așa aș fi putut asculta la mag fără a arunca în aer toată casa. Căștile în acei ani erau o fata morgana. Le vedeai, dar nu le puteai atinge. Primul contact cu acest ,,device” l-am avut prin clasa a zecea. La pachet cu primul cub Rubik. Eram coleg cu fiul unui diplomat, ambasador pe undeva prin Occident. Primise un walkman și făceam coadă la a asculta câteva crâmpeie de muzică la căștile dispozitivului. Se auzea dumnezeiește.

Au trecut anii și ,,am intrat în câmpul muncii”. În primul an de muncă mi-am făcut un împrumut la CAR și m-am destrăbălat muzical. Turn de Tg. Mureș, stație de amplificare de Elecronica București, magnetofon Akai 4000DS, boxe RFT cu autoprotecție și un minunat pick-up Adam. Era în Ajun de Crăciun. Am cumpărat un brad, l-am împodobit și am împachetat frumos toate sculele, pe care mi le-am pus sub pomul de Crăciun. Seara am făcut prima audiție. Cu siguranță că am scăpat și ceva lacrimi când, în camera mea se auzeau redate de pe magul Akai, un Pink floyd, un Led Zeppelin, un AC/DC sau, de pe pick-up-ul Adam, ,,placa” Mugur de fluier a trupei Phoenix. Și totuși, fără căști. Mi-a fost imposibil în acele vremuri să găsesc o pereche profi din acest device. Am încercat tot felul de înlocuitori, cu galene inserate în aparate de protecție audio de prin uzină, de la telefonistele din centrala telefonică, degeaba. N-am avut parte de ele. Începusem să uit și nu mă mai gândeam la ele. Și, ghiciți dragi prieteni, ce mi-a adus mie Moșul în acest an, după mai bine de 30 de ani? O pereche de căști ultra, cu bluetooth, adaptabile la toate chestiile etc. M-am abținut să nu-mi plece lacrimile, în timp ce fetele mele mă întrebau de ce nu mă bucur.

• Tweet
• Pin It