Vorba lu’ Băselu: Ce bărbat eram odată!

Noaptea, pe la 2. 2 și un pic. Sună telefonul. De fapt, din carcasa plată a telefonului se aude o melodie. Una din repertoriul soților Ilea: „Pușca și cureaua lată// ce bărbat eram odată…”.

Cin’ să fie, cin’ să fie? „Las’ să sune, o fi greșit vreunul numărul”, își zice proprietarul telefonului. Se întoarce pe partea cealaltă și încearcă să adoarmă. Telefonul sună din nou: „La vânat de prin munți și văi// Cu ortacii mei…” Și tot așa, până se enervează și răspunde iritat. De la celălalt capăt, o voce guturală:
– Alo, Emile, ce faci, domnule, dormi la ora la care altădată, vorba cântecului, porneai cu roua-n picioare, pe urme de căprioare, hă, hă, hăăă…
Câteva momente de uluială, dar hăhăitul inconfundabil, îl aduce la realitate:
– Tu ești, Traiane? Bată-te norocul să te bată… Ce, Dumnezeu, tu nu dormi la ora asta?
– Păi, bă, de când m-o făcut Prostănacul de Geoană cum m-o făcut, chiar că nu mai am somn. Auzi la el, bă, Emile, eu, Băsescu, în stare de degradare biologică…
– Ei, lasă și tu, acum, o făcut și el un spirit de glumă.
– Bă, Emile, eu de la tine am pretenții, dom’le. Ori e spirit ori e glumă, ha,ha, ha!
– Iar începi cu gramatica și semnele de punctuație? Mai bine spune cu ce te pot ajuta.
– Emile, stai liniștit, nu te-am sunat să-mi întorci serviciul că te-am făcut prim-ministru și președinte de partid. Și nici pentru că nu l-am dat pe mâna DNA pe buldogul de Blaga. Da’ apropos, cum te simți tu cu Blaga și Falcă, ca demni urmași ai Brătienilor? Hă, hă, hă! Știu, vă doare la bască. Important să vă meargă vouă jucăria, ce vă pasă de alții. Deci, nu pentru a-ți cere ceva te-am sunat, ci pur și simplu mi-am amintit că anul ăsta se împlinesc 20 de ani de când am devenit președinte. Și că în seara aia, când i-am tras-o lu’ Bombonel, pe scările de la Modrogan, ha, ha, ha, ne-am promis unul altuia să ne vedem din zece în zece ani.
– Și pentru asta m-ai sunat, Traiane? Eu nu-mi pot ține ochii deschiși și tu o ții cu întâlnirea de 20 de ani. Dă-o încolo de treabă. Mâine nu puteai să suni?
– Nu, pentru că s-ar putea să uit până mâine, așa cum ai uitat și tu că dintr-un pârlit de primar ai ajuns ce ești astăzi. Și asta doar datorie mie…
– Bine, acum lasă-mă să dorm. Te rog, Traiane, că mâine am întâlnire pe șantierul de la metrou.
– Vezi, bă, Emile, cu metroul ăsta al tau ai distrus ecosistemul de la Cluj. Că nimic nu mai e ca în vremurile când Porneam cu roua în picioare//Pe urme de căprioare// Ne opream în poeniță// Și beam apă din fântâniță. Ai speriat toate ciutele și căprițele. Și dacă le-ai speriat, nu le mai aduci în veci în același loc. Că și tu îmbătrânești și-mi calci pe urme.
Momente de pauză. De liniște nocturnă.
– Ce ziceam, Emile? Pentru ce te-am sunat? Las’ că-mi amintesc până dimineață: „Pușca și cureaua lată// ce bărbat eram odată…”.

• Tweet
• Pin It