Comisia de Malpraxis a stabilit că Florin Boitoru a decedat din culpă medicală la spitalul din Reșița. Colegiul Medicilor nu are însă mai nimic de reproșat!
Acuzațiile de malpraxis aduse de familia pacientului Florin Boitoru, decedat acum doi ani în cel mai mare spital public din Caraș-Severin, sunt oarecum confirmate și de raportul Colegiului Medicilor. Nu mai vorbim astfel despre suspiciuni sau despre percepția unei familii îndurerate, ci despre concluzii oficiale care validează ceea ce stabilise deja Comisia de Malpraxis.
Documentele oficiale consemnează o succesiune de decizii medicale care contrastează violent cu datele clinice existente. Toate semnele indicau fără echivoc o urgență cardiacă majoră, dar, în mod paradoxal, cazul a fost tratat ca o combinație de afecțiuni minore. În timp ce inima ceda, pacientul era încadrat, practic, între o pneumonie și un stomac deranjat.
Raportul constată aceste derapaje, sistemul le recunoaște, dar, cu toate acestea, sancțiunile rămân greu de justificat!
16 august 2024, ora 00:30. Florin Boitoru ajunge în UPU Reșița cu un tablou clasic de infarct: dureri toracice, vărsături, dispnee, stare generală gravă.
După câteva ore de la prezentare, pacientul este evaluat si i se fac investigații. Rezultatele sunt clare și nu lasă loc de îndoieli: modificări EKG sugestive pentru ischemie, valori extrem de crescute ale enzimelor cardiace iar troponina atinge valori care arată clar că mușchiul cardiac este deja afectat sever. Pe scurt, pacientul este fie în pragul unui infarct, fie deja în plin infarct. Acestea sunt date care, în orice protocol medical, impun intervenție imediată!
Cu toate acestea, diagnosticul stabilit nu reflectă gravitatea situației. În locul unei urgențe cardiace majore, pacientul este încadrat într-o combinație de „angină pectorală instabilă”, „pneumopatie acută” fără confirmare radiologică și sindroame digestive. Cu alte cuvinte, pacientul ar avea o durere de inimă trecătoare, o posibilă pneumonie și niște probleme digestive.
Până la ora 05:00, tratamentul administrat constă în Algocalmin, ser fiziologic, Controloc și Alprazolam. Calmante, protecție gastrică și un sedativ. Simptomele sunt estompate, dar cauza nu este tratată. Lipsesc complet intervențiile standard pentru infarct: medicamentele care previn formarea cheagurilor, cele care stabilizează pacientul și monitorizarea continuă.
CITEȘTE ȘI:
Trei ore și jumătate, la UPU Reșița! Peste un an, la Colegiul Medicilor Caraș-Severin!
Chiar a murit cu zile în Urgențele spitalului din Reșița! Oficial, malpraxis!
În acest context, cu durerea redusă și starea aparent ameliorată, pacientul ajunge să creadă că nu este în pericol și, neavând un istoric cardiac cunoscut, decide să semneze refuzul internării pe propria răspundere.
În mod surprinzător și revoltător, pacientul este lăsat să plece acasă cu un tratament exclusiv simptomatic, la care se adaugă un antibiotic și vitamina C, plus nitroglicerină „la nevoie”. Cu alte cuvinte, i se tratează durerea și, eventual, o suspiciune infecțioasă, nu cauza reală care reieșea deja din analize. Lipsesc complet intervențiile standard pentru un posibil infarct precum administrarea de antiagregante si anticoagulante, monitorizare continuă și, de regulă, transfer rapid către un centru specializat pentru intervenție.
În schimb, printre medicamentele recomandate se regăsește ibuprofenul, un antiinflamator utilizat frecvent pentru durere, dar cunoscut în același timp pentru riscurile pe care le poate avea în context cardiovascular, mai ales la pacienții cu suspiciune de infarct.
19 august 2024. Starea pacientului se agravează. Se prezintă la medicul de familie care, văzând analizele și tabloul clinic, decide trimiterea de urgență înapoi la UPU.
Ora 14:05. Revine în UPU Reșița cu simptome severe: durere toracică iradiată în brațul stâng, dispnee, transpirații reci. În mod normal, un astfel de caz este încadrat ca urgență majoră și evaluat în cel mult 10 minute. În realitate, până la ora 17:30, după trei ore și jumătate, pacientului i se măsoară doar tensiunea arterială, care, aparent, era în limite normale.
Ora 17:30. Pacientului i se face, în sfârșit, primul EKG, iar rezultatul este fără echivoc: infarct inferior masiv. O parte importantă a inimii este deja afectată sever, iar situația devine o urgență vitală imediată, în care fiecare minut întârziat reduce șansele de supraviețuire.
Între 18:30 și 18:40, după mai bine de o oră de la confirmarea diagnosticului, este solicitat acordul familiei pentru transferul la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timișoara. Acordul este dat imediat. La 18:50 se solicită ambulanța, la 19:30 pacientul este predat echipajului, iar la 19:40 pleacă spre Timișoara. Toate aceste etape au loc însă după mai bine de două ore de la efectuarea EKG-ului care a confirmat infarctul și după mai bine de cinci ore (!) de la prezentarea pacientului în UPU.
La 19:49, echipajul ambulanței este nevoit să readucă pacientul în UPU Reșița, după ce acesta suferă o sincopă și prezintă dispnee severă. Practic, starea lui se deteriorează brusc în timpul transferului. Medicul de pe ambulanță constată că pacientul este prea instabil pentru a continua drumul către Timișoara.
La 19:50 intră în stop cardio-respirator și încep manevrele de resuscitare.
La 20:54 este declarat decesul pacientului Florin Boitoru.
După analizarea dosarului și a concluziilor Comisiei de Disciplină, Colegiul Medicilor Caraș-Severin admite plângerea formulată de fiul lui Florin Boitoru și constată existența abaterilor în acest caz. Oficial, s-a stabilit clar că au existat greșeli.
Însă, pentru un pacient care a ajuns cu semne evidente de infarct, care nu a fost tratat conform protocoalelor, care a fost lăsat acasă fără intervențiile salvatoare și care a murit câteva zile mai târziu, medicii implicați în acest caz primesc cea mai ușoară sancțiune disciplinară prevăzută de lege: MUSTRARE! Atât!
Nicio suspendare, nicio interdicție, nicio măsură care să transmită că astfel de greșeli nu au voie să se repete. Responsabilitatea se încheie prin cea mai mică reacție posibilă a sistemului, o sancțiune care nu schimbă nimic…