Băsescu Traian a vizitat Şantierul Naval din Constanţa, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la nu ştiu ce a acestui obiectiv turistic. A primit în dar un vapor mititel numit Biruinţa şi a lăcrimat caracteristic, specific şi la momentul oportun. Încurajat de biruinţa cea mititică, a declamat: Sunt un politician greu de omorât. Această vizită mi se pare normală. Dacă ar fi fost tractorist, s-ar fi dus la (fosta) Fabrică de tractoare Braşov. Dacă ar fi fost porcar, s-ar fi dus la (fostul) Comtim din Timişoara. Dacă ar fi fost biciclist, s-ar fi dus la (fosta) Fabrică de rulmenţi din Bârlad. Dar toate astea, fost-ai lele, cât ai fost. Din fericire, Băsescu Traian nu e nici tractorist, nici porcar, nici biciclist. Altfel ar fi cântat singur ca cucu la Cotroceni. El e marinar. Şi pentru că nu mai avem vapoare, adică, flotă, din vina poporului, evident, unde era să se ducă? La flota de iahturi, care acum este bine reprezentată? Nu. S-a dus în singurul loc rămas. Şantierul naval din Constanţa, care, după nume, ar trebui să-i construiască încă o Biruinţă pe care să călătorească pe mările şi oceanele lumii, luptând eroic cu vitregiile naturii, îndulcite, totuşi de cele şapte milioane patru sute de români, care îl iubesc. Iar în timpul liber, să mai călărească vreun marinar că nu merge liftul. Amintindu-ne noi, Cavadia virgulă Mircea de acest amănunt, găsim şi explicaţia pentru nenumăraţii consilieri prezidenţiali, care au luat-o la sănătoasa de la Cotroceni. Pleşu a plecat nu pentru că l-ar fi înjurat Băsescu în avion, ci, probabil, pentru că se săturase să-l tot ducă în cârcă. Atâţia alţii, că nici nu le ştii numărul, din acelaşi motiv. Văzând cum călăriţii o iau la goană şi neputând renunţa la această plăcere nevinovată, Băsescu Traian a fost nevoit să-şi împrospăteze herghelia de cai, măgari şi catâri. Astfel, la garajul unde a fost surghiunit pe perioada suspendării, a pus ochii pe portarul scafandru, un haidamac numai bun pentru chestia asta. Alegere perfectă. Dar a pus ochii şi pe Funeriu, probabil, dintr-un sadism firesc la el. Trebuie să fie un spectacol superb să-l vezi pe slăbănogul Funeriu, icnind pe scări cu Băsescu în spinare, chiuind, dii, dii, dii, măgarule, dii. Noi ne gândim însă că merită soarta asta după ce a făcut învăţământului românesc ce i-a făcut. Acest text nu se dedică lui Băsescu Traian, aşa cum pare la prima vedere, ci unui anume curajos, care semnează „naspa” şi care mă tot înjură de sub pat, că am ce am cu Băsescu Traian. Analizându-l psihologic, deduc un lucru. Că amărâtul oligofren nu are decât un vis în viaţă. Să-l ducă în cârcă pe Băsescu. Cam greu, fraiere. Mai sunt la coadă Neamţu, Mihai Răzvan Unsu şi alţii. Deocamdată antrenează-te pe scările blocului cu mobila vecinilor. Dar vezi să nu te prindă miliţia.