Uzinele reșițene în arhive CIA studiate de Felician Velimirovici

Documentele oglindesc naționalizarea din 1948, transformarea în Sovromuri în 1949 și răscumpărarea de către România în 1954.

Informațiile cuprinse în buletinele de analiză elaborate în prima jumătate a anilor ʻ50 și păstrate în arhiva C.I.A. se bazează pe exploatarea surselor deschise, adică presă, documente oficiale, discursuri politice, statistici economice, etc., dar mai ales pe informații pe care oameni din Reșița le-au furnizat agenților C.I.A. „Nu se poate determina identitatea acestor reșițeni, numărul lor sau modalitatea prin care au ținut legătura cu agenția de spionaj. Cert este că au reușit, astfel încât C.I.A. a putut să obțină din interior date concrete”, afirmă Felician Velimirovici, cercetător științific în cadrul Muzeului Banatului Montan din Reșița.

O spune la capătul unei munci depusă în 2021 când, timp de două luni, a studiat documente declasificate pe care CIA le-a urcat pe site-ul propriu în format scanat. Documentele legate de Reșița au început să fie declasificate unele din 2001, altele din 2006, altele din 2012. Prin munca sa, Felician Velimirovici se dovedește un adevărat deschizător de drum întrucât se pare că, înaintea sa, nu a mai studiat nimeni modul cum uzinele reșițene sunt văzute în documentele CIA.

Din lucrarea elaborată de cercetătorul reșițean, reținem că uzinele orașului au contribuit masiv cu produse finite la plata reparațiilor de război datorate de România către U.R.S.S. Statul român urma să livreze bunuri în valoare de 300 de milioane de dolari americani în perioada 1944-1950. În iulie 1949, când cea mai mare parte a sumei fusese deja plătită, jumătate din suma rămasă de plătit a fost ștearsă de guvernul sovietic iar perioada de rambursare pentru restul datoriei a fost extinsă până pe 12 iulie 1952.

„În aceste condiții, până în vara anului 1951, aproximativ 96% din producția uzinelor a fost trimisă în U.R.S.S. în contul reparațiilor de război. De pildă, pe parcursul anului 1950, uzinele reșițene au livrat U.R.S.S. produse finite în valoare de peste 600.000 de dolari. Mai precis, în perioada octombrie 1950 – iulie 1951, uzinele au expediat în U.R.S.S. 168 de motoare pentru locomotive cu aburi, 6.200 de perechi de roți de tren, 3.600 tone de comutatoare pentru șina de cale ferată, patru poduri de cale ferată de câte 55, respectiv 87 de metri lungime, precum și alte câteva sute de tone de echipament destinat extracției de țiței. La finele anului 1951, Sovrommetal Reșița mai avea față de sovietici o datorie constând în 16 locomotive și 103 comutatoare de șine de cale ferată”, spune Felician Velimirovici.

În primii ani ai perioadei postbelice în condițiile trecerii de la producția pe timp de război la producția pe timp de pace (proces finalizat în martie 1946), numărul angajaților a scăzut constant după 1945. Astfel, de la aproximativ 19.000 de muncitori și 1.400 de ingineri și specialiști în timpul războiului, la 12.000 de muncitori și circa 800 de ingineri angajați la începutul anului 1948. Dintre aceștia, un procent de 60% erau de origine etnică română, 30% germană și 10% maghiară.

„După anul 1955 numărul documentelor care vizau uzinele din Reșița scade brusc. Până la mijlocul deceniului șase, C.I.A. a reușit să colecteze suficiente date și informații referitoare la uzinele din Reșița. Ceea ce interesa agenția americană în primul rând erau așa numitele probleme speciale, adică sectorul secret care producea piese de armament, respectiv capacitatea uzinelor de a se transforma din nou într-o unitate capabilă să producă armament în cazul izbucnirii unui război”, am mai aflat de la cercetătorul muzeului reșițean.

Între anii 1954-1956, toate societățile mixte româno-sovietice au fost desființate. În baza Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 864 din 10 iunie 1954, participația sovietică a fost răscumpărată de statul român. Sovrommetal și Sovromutilajpetrolifer au fost dizolvate. În locul lor au fost înființate Combinatul Metalurgic, Întreprinderea Minieră, respectiv Întreprinderea de Construcţii şi Montaje Metalurgice Reşiţa, care au fost plasate în subordinea directă a Ministerului Industriei Grele.

Citește și: Studii din întreaga țară în paginile anuarului „Banatica”

Materialul integral elaborat de cercetătorul muzeului reșițean a fost publicat în numărul 31 al anuarului științific „Banatica” și poate fi lecturat aici. Pentru iubitorii istoriei și cercetării, trebuie precizat că recent, la Muzeul Banatului Montan, a fost lansat numărul 33 al anuarului amintit, în paginile căruia pot fi lecturate multe materiale de calitate. De asemenea, cei interesați să studieze documentele referitoare la Reșița aflate în arhivele CIA, le pot vedea aici.
Foto: Ioan Mato/Muzeul Cineastului Amator

• Tweet
• Pin It