Ieri a fost ziua asumării programului de acţiune al guvernului pentru următoarea perioadă. Acest program nu este unul de guvernare, i se spune program de acţiune, pentru a nu da apă la moară opoziţiei. Este în mare măsură programul asumat de USL în 2012, cu unele amendamente apărute în urma cooptării UDMR la guvernare. După cum se ştie, în urma ruperii USL-ului de către liberali. Practic, e vorba de o remaniere guvernamentală, iar programul este tot ăla, aşa cum a stabilit şi Curtea Constituţională. În consecinţă, guvernul nici nu trebuia să se prezinte în Parlament să-şi asume programul. Dar, nobil eşti, nobil trăieşti. S-a făcut un troc cu Băsescu şi, iată, se respectă. El a învestit guvernul, şi Ponta trebuia să-şi asume răspunderea. Ce primejdie îl paşte: ca opoziţia să depună o moţiune de cenzură, care să treacă şi, în acest context, guvernul Ponta III să pice. Laolaltă cu el şi Victor Ponta. Cei care pot depune această moţiune de cenzură sunt liberalii, fiind singurii care au numărul de semnături necesar. Nici PDL, nici PMP. Nu ştim dacă PNL va depune această moţiune. Antonescu s-a pronunţat cam aşa: Programul prezentat este un sirop ieftin şi dulceag, ca un parfum prost, de care nu poţi scăpa. Noi ce să facem? Să turnăm şi noi apă în acest şpriţ lung. Adevărul este că programul de guvernare sau, mă rog, de acţiune este întocmit şi de PNL şi ar fi culmea să fie împotriva lui. Aşa stau lucrurile. Credem, după spusele lui Antonescu, că liberalii nu vor depune nicio moţiune de cenzură. Vor sta în banca lor, cu atât mai mult cu cât ştiu că PSD-ul şi restul partidelor au suficiente voturi pentru a împiedica moţiunea să treacă. Ieri s-au mai întâmplat două fapte notabile. Cererea procurorilor de a încuviinţa urmărirea penală a fostului ministru al Finanţelor, Daniel Chiţoiu, a fost respinsă în comisiile de specialitate, iar în plen, probabil, va fi respinsă din nou, chiar dacă liberalii vor vota pentru ridicarea imunităţii colegului lor. Vina lui Chiţoiu este că a promovat o ordonanţă de urgenţă în Parlament, devenită apoi lege, prin care se proteja un grup infracţional. Fapt nedovedit. A doua întâmplare, care a bulversat opinia publică, a fost refuzul lui Gică Popescu de a solicita şi el graţierea, deşi mii de oameni au cerut-o. În declaraţia sa, spune că nu acceptă graţierea, îşi va face condamnarea şi basta. Un gest onorabil şi demn, care trebuie înţeles aşa cum a fost exprimat.