Un amalgam despre domnie, prostie, elasticitate și plapumă

A fost, încă este vremea concediilor. Ideea rândurilor de mai jos mi-a venit după citirea a nenumărate recenzii negative postate de persoane aflate în concediu și care s-au simțit cel puțin ofensate de prețurile cerute pentru serviciile de care au beneficiat.

Plec de la premiza de bun simț conform căreia, fiecare familie își stabilește un buget pentru vacanță. Urmează documentarea pe Net, prin agenții de turism, pentru a afla unde oare, cu bugetul prognozat, pot petrece un concediu minunat împreună cu familia dacă am, cu iubita, cu iubitul sau pur și simplu singur. Dar, nu! Am auzit eu că la Mamaia e distracție. Ajungi și constați că micul trece de opt lei, berea la plastic de zece, bașca șezlongul de pe plajă care nu e gratis nici pentru copii, mama lor de hoți! Să nu mai vorbim de cazare. Unde scurt circuitul și nevroza se instalează pe loc. Dar, prietene, cine te-a adus aici? N-ai auzit de Eforie, Costinești sau alte stațiuni de pe Litoral? Da, înțeleg, una e să te tragi în selfiuri pe plajă la Mamaia și alta să te faci de mirul lumii cu vreo poză scăpată de pe la Techerghiol.

De aici mai avem un mic pas înspre psihologia socială. Ce ne prezintă ca oameni de succes în ochii celorlalți? Hainele de firmă, bijuteriile de firmă, concediile de fițe, toate asortate cu automobilul de șmecher. Dacă persoanele născute nativ cu toate aceste apanaje se comportă majoritar normal, cei ce nici n-au visat la așa ceva dar au ajuns printr-o oarecare conjuctură să depășească condiția bordeiului în care s-au născut și au trăit inclusiv partea aia a vieții în care trebuia să li se facă educația, ți le bagă pur și simplu sub nas, te obligă cu tupeu și obscenitate să le observi. Mai departe. Există o categorie ce nu câștigă nici măcar mediu. Dar, au aifoane, bemeveuri, țoale de firmă și, firește, datorii incomensurabile. Îi vezi plângând răcnit că statul nu-i ajută.

Da, ar avea o vină statul și anume, aceea că în sistemul de învățământ nu se face instruirea tinerilor pentru o viață bazată pe cunoașterea principiilor economico-financiare, pe insuflarea principiilor sănătoase ale devenirii umane. Închei afirmând că piramida socială există. Că, de când se scrie istorie au fost lupte pentru transcenderea de la o treaptă a piramidei la una superioară și, cine știe, odată cu urcarea uneia, mai urcai una sau două. Rar de tot, însă. Cred că primordial este să conștientizezi unde te afli pe scările acestei piramide. Și să iei cu asalt treapta superioară doar când când te crezi mental capabil sută la sută, chiar dacă bagajul tău uman mai degrabă te-ar trece pe o treaptă inferioară. Așadar, domnia și prostia se plătesc și nu te întinde mai mult decât ți-e plapuma.

• Tweet
• Pin It