Turiștii care ajung la Anina cu trenul nu au suficient timp pentru a cunoaște istoria și frumusețile zonei. Discuții cu CFR pentru reglementarea situației

Timpul prea scurt petrecut de vizitatori în Anina determină autoritățile publice locale să reia discuțiile cu reprezentanții CFR dorindu-se astfel efectuarea a două curse pe ruta Oravița-Anina, prima linie ferată montană din România, cunoscută sub numele de Semmeringul bănățean, și asta pentru că, într-o oră și jumătate, turiștii abia dacă reușesc să servească masa sau un ceai darămite să viziteze nenumăratele obiective care definesc și caracterizează zona.

Reprezentanții administrației publice locale din Anina, urbe declarată recent stațiune turistică de interes local, încearcă să depună toate eforturile necesare pentru a le demonstra oamenilor că există viață și după era cărbunelui, dar mai ales că UAT-ul se poate dezvolta economic punând în valoare frumusețile de factură naturală și istorică. Cum o bună parte a turiștilor care sosesc la Anina cu trenul s-au arătat nemulțumiți vizavi de faptul că timpul între ora de sosire în orașul cărbunelui, 13.15, și ora de plecare, 14.40, nu le permite să viziteze mare lucru, deși zona în sine este extrem de bogată în acest sens, se ia în calcul un nou dialog cu reprezentanții CFR.

„Problema timpului scurt petrecut la Anina ne-a fost adusă la cunoștință de către cei care ne calcă pragul. Ar putea intra în discuție efectuarea a două curse, așa cum se întâmpla acum câțiva ani deoarece numărul vizitatorilor a crescut. În trecut aveam două curse. Una – dimineața și una – după-amiaza. Astfel, omul care sosea dimineața în Anina putea pleca înspre Oravița după-amiaza. Avea aceste opțiuni. Acum nici bine nu ajunge, căci trebuie să plece. Am avut o discuție cu reprezentanții CFR anul trecut. Atunci au mărit timpul între sosire și plecare de la 15 minute la o oră și jumătate. Cu toate acestea, nu este suficient. Intenționăm în perioada în care va crește din nou fluxul de turiști să intervenim și să găsim, împreună, o soluție.”, a explicat primarul Gheorghe Român pentru expressdebanat.ro.

În plus, se pare că atât Primăria Oravița, cât și Primăria Anina încearcă să găsească o variantă pentru a se îngriji de clădirile celor două gări, totul pentru ca vizitatorii să beneficieze de condiții decente și să se bucure de priveliștea locului, fără să fie tulburați de imaginea unor clădiri care par mai degrabă abandonate.

Despre calea ferată Anina-Oravița, prima cale ferată montană din România și a doua în clasamentul european

În anul 1.790 a fost descoperit cărbunele de calitate superioară de către muncitorul Mathias Hammer, iar doi ani mai târziu începe exploatarea acestuia. Cum ,,aurul negru” trebuia să ajungă la Dunăre de unde era încărcat în vapoare și transportat mai departe, vechiul drum Anina-Oravița, drumul cărbunelui, părea depășit de situație. Așa s-a ajuns la ideea construirii unei căi ferate. Primele variante luate în discuție s-au referit la construirea unei căi ferate acționată cu tracțiune animală, însă datorită nevoii și cantității mari a cărbunelui s-a ajuns la ideea unei căi ferate normale.

Numită și Semmeringul bănățean, calea ferată Anina-Oravița a fost finalizată în toamna anului 1.863 și dată în funcțiune la mijlocul lunii decembrie a aceluiași an cu scopul transportului de mărfuri, iar din noiembrie 1869 aceasta începe să fie destinată și transportului de persoane. Aceasta are o lungime de peste 33 de km, cu 134 de curbe, 14 tuneluri, zece viaducte, peste 2.000 de drumuri înguste făcute în stâncă și ziduri de susținere de aproape 10.000 de metri.

Construcția liniei ferate a fost un rezultat al exploatărilor miniere din ținutul montan al Banatului de Sud, fiind o adevărată artă inginerească a construcțiilor în materie de căi ferate montane.

• Tweet
• Pin It