Turist la mine acasă: Caransebeș, altfel!

Vacanța de Paște reprezintă oportunitatea perfectă de a călători, a descoperi locuri noi sau de a redescoperi destinații deja cunoscute și de a bate cărări deja străbătute, chiar dacă vorbim despre locurile natale, cum este, în cazul meu, Caransebeșul. De data aceasta, îl văd prin ochii turiștilor care au poposit în orașul de pe Timiș și Sebeș.

 Cum ar fi să ne vizităm locul natal, însă din perspectiva unui turist? Timpul liber este unul prielnic să ne jucăm, să descoperim, să călătorim, fie și printr-o poveste turistică. Poveștile turistice, preferatele mele!

„Of, mai trebuie să văd și un oraș care nu îmi oferă nimic interesant, am spus atunci când familia mea a ținut să oprim și la Caransebeș. Atitudine din aia de atotcunoscător care merită din când în când o palmă să se trezească la realitate”, a spus Mihai, unul dintre turiștii care au poposit la centrul turistic din Caransebeș, sosit tocmai din capitala Țării Românești, Târgoviște.

E lesne de înțeles de ce Mihai și mulți alți turiști care au poposit la Caransebeș au avut această părere la început. Un orășel micuț, de tranzit, cu un centru civic aparent banal. Vă stârnește curiozitatea această descriere? Desigur că nu. Însă același Mihai descrie Caransebeșul ca fiind… un „oraș surprinzător”.

Și cum să nu fie surprinzător când îți înalță privirea printre crengi și coroane care poartă pecetea secolelor, tocmai în vremea Regimentului de Graniță, când grănicerii au plantat maiestuoșii platani pentru a-și odihni armele la umbra lor?

Sub aceeași umbră, cu o privire serioasă, în uniforma militară, cu binoclul și harta, păzește generalul Ioan Drăgălina, ocrotit, la rândul lui, de „grănicerii verzi”, așa cum ne place nouă să denumim platanii seculari din parcul central. În fața lor, se deschide centrul civic ca un „muzeu în aer liber” al clădirilor istorice, îmbogățit de frumusețea lalelelor și de spectacolul de lumini al fântânii ornamentale.

De la Galeria de artă, în care, dacă îți arunci un ochi pe fereastră, îl vezi pe „Nebunul” care „vine de niciunde și se îndreaptă spre nicăieri”, sub pensula renumitului pictor Corneliu Baba, la cele două lăcașuri de cult care guvernează centrul civic, fiecare clădire are istoria și poveștile ei. Spre exemplu, de la fostul restaurant de prestigiu „Pomul Verde” parcă răsună, peste timp, clinchetul tacâmurilor de argint și melodiile unor cântăreți de seamă, precum Maria Tănase, Ioana Radu sau Luță Ioviță.

Pornind spre arcul ce răsare în zare ca o punte, pășim pe „Calea sacră”, ansamblul monumental alcătuit din 7 fântâni publice, fiecare dintre acestea având un mesaj religios, încununat fiind de Arcul Unității Spiritual-Creștine dintre ortodocși și catolici. Trecând această punte, ca o dovadă a spiritualității creștine care a rezistat peste secole, se pot admira ruinele bisericii medievale de secol XIII-XIV, integrate într-o Rută rută turistică recunoscută chiar la nivel național, Ruta Cultural Turistică a Patrimoniului Multietnic din Caransebeș.

De acolo, am pătruns în Piața Revoluției, unde guvernează clădirea Primăriei Caransebeș, clădire construită într-un singur an, alături de care ne surprinde și clădirea Cinematografului Luna, despre care se spune că ar fi cel mai vechi cinematograf de pe actualul teritoriu al României, dar și Ansamblul „Philipphof”, statuia poetului nepereche Mihai Eminescu, Palatul Korongy, dar și borna care marchează Via Transilvanica.

Caransebeș, o călătorie între trecut și prezent, ne poartă imaginația chiar și spre alte meleaguri, cum ar fi frumoasa Veneție. De ce? Pentru că, în trecut, prin fața Primăriei, curgea un canal cunoscut ca Ieruga sau Canalul Morilor, o abatere a râului Sebeș, străbătut de podețe, creând un peisaj urban deosebit. Dacă pornim pe cursul său, ieșim pe Calea Orșovei, o intersecție dominată de Noua Casă de Păstrare, de Banca Graniței și de Sinagoga Beit El.

Ador să străbat străzile orașului meu natal, pe care le-am vizitat de atâtea ori în trecut, dar pe care îmi place să îl redescopăr, să îl cunosc mai bine, să îl privesc de fiecare dată cu alți ochi, punându-mi alte întrebări și aflând noi răspunsuri. Îmi place să îl privesc prin ochii turiștilor săi, să îl înțeleg mereu altfel, cu plusurile și minusurile sale, dar întotdeauna ca pe cel mai frumos loc de pe Pământ, locul numit „acasă”.

Caransebeș, un oraș mic, cu o istorie bogată, multe povești și personalități care invită la contemplare și descoperire. Nu-i așa că v-am stârnit curiozitatea?

• Tweet
• Pin It