Trei țări de pe două continente – rădăcinile Gabrielei Marin

Tânăra s-a născut în Brazilia, dar de câțiva ani s-a stabilit la Reșița. E locul unde a  luat viața de la început, unde își crește copiii, are numeroși prieteni și unde i-ar plăcea să rămână.

Își dorește integrarea, mai ales cea profesională. Astfel, și-ar putea valoriza cunoștințele de designer, și-ar putea construi o carieră în ambientări de interior, în lumea fascinantă a culorilor și a formelor. Există însă o piedică, lipsa unui permis de muncă, pornind de la faptul că cetățenii străini din afara Uniunii Europene au un alt regim de ședere în țara noastră, poate un pic mai restrictiv.

Și de aici se țese întreaga poveste ce ține de ambițiile personale ale Gabrielei, de îndelungi căutări și eforturi de a interconecta oameni, instituții din orașe și țări, din dorința de a-și cunoaște rădăcinile și în final, de a-și atinge scopul. Acela de a deveni cetățean european. Și de curând a devenit italiancă dovedită cu acte! Știți ce înseamnă asta? Zece ani! Da, după zece ani a ajuns în posesia documentului care probabil îi va face viața mai ușoară în România, și de ce nu, la Reșița.

  „Numele de Marin este foarte rar în Brazilia, e numele pe care ni l-au lăsat moștenire străbunicii care au provenit din Italia. Ei au fost emigranți plecați de acasă în căutarea unei vieți mai bune și stabiliți în Brazilia. Apoi, două generații, părinții mei și cu mine, ne-am născut acolo. Toți cei patru bunici erau italieni și oarecum firesc, am crescut în această cultură europeană pe care  noi o prețuim! Spre exemplu, la diferite aniversări se aduna familia extinsă, veneau numeroase rude, unchi, verișori, se vorbea mult și tare, așa cum e cunoscut că se manifestă italienii. În plus, mâncarea se bazează pe foarte multe meniuri tradiționale din care nu lipsesc pastele cu sos ragu, mămăliga și alte bunătăți apetisante din bucătăria peninsulară.”

Gabriela Marin a ajuns în România în anul 2014, împreună cu soțul ei, Elton da Silva, jucător profesionist legitimat inițial la Clubul de Fotbal din Târgu Jiu.

Încă de pe atunci i-a încolțit în minte gândul că ar putea să-și descopere rădăcinile europene și totodată să beneficieze de „iure sanguinis”, dreptul de acordare a cetățeniei pe baza originii. Cu alte cuvinte, în Italia există posibilitatea ca descendenții până la cea de-a patra generație de emigranți, să fie declarați cetățeni italieni prin filiație.

„Când am venit în România era tare greu. Aveam nevoie de documente și tot ce știam despre trecutul strămoșilor mei era unul aproximativ, că erau refugiați de război și atât. Nu știam de unde să încep, unde să îi caut. Și pas cu pas, am pornit în marea aventură. Am pus cap la cap informații cunoscute de acasă, apoi din regiunea Veneto, în orașul unde ei au locuit, la notar, la cimitir, la biserică…Cu fiecare semn pozitiv, cu fiecare document obținut, simțeam cum prind curaj, cum crește speranța că voi reuși să reconstitui o parte din istoria familiei mele. Asta a durat vreo doi ani. Acasă, foarte mulți brazilieni cu origini italiene doresc să depună acte și sunt înscriși la Consulat. Iar mie mi-ar fi venit rândul peste vreo câțiva ani. De aceea am fost tare entuziasmată la început, că am această șansă fiind aproape de Italia, dar pe urmă m-am descurajat.”

Șapte ani acasă, în America de Sud

Din motive legate de activitatea sportivă a soțului, familia a fost nevoită să se întoarcă în Brazilia unde a locuit o bună perioadă de timp. Însă, după pandemie și ofertele primite, România a fost din nou destinația preferată. De această dată, Elton da Silva a ales CSM Reșița.

„Trăiam cu speranța asta că ne vom întoarce în România, unde pentru noi e foarte bine. Ne place aici, mai ales la Reșița, oraș mai la munte, liniștit. Ne place viața sigură și așezată, ne plac oamenii și avem mulți prieteni. Am înscris fetele la școală și la grădiniță, iar Maya și Maite s-au integrat deja. Vorbesc românește, adeseori ne și corectează. Știm că noi ca părinți, avem aceleași responsabilități față de copii, să le oferim o viață mai bună, așa cum au visat și strămoșii noștri pe vremea lor. Chiar dacă iubim Brazilia, țara în care ne-am născut și unde ne sunt rădăcinile, noi ne dorim o altă viață, aici în Europa. Acolo e foarte greu să răzbați cu munca, cu educația, așa că decizia noastră e să rămânem pe loc. Dorim stabilitate și continuitate pentru fete, ele trebuie să termine măcar un ciclu școlar la Reșița.”

Gabriela Marin a văzut revenirea în România ca pe o a doua șansă pentru a-și îndeplini visul, acela de a deveni cetățean italian cu drepturi depline. A pornit din nou în căutările ei, mai hotărâtă și mai determinată, cu mult mai multe informații primite din familie și culese din surse oficiale braziliene. Apoi a pornit (și la propriu), în plimbare pe străzile orașului Poggio Rusco, situat în apropiere de Bologna, acolo unde a descoperit urme ale strămoșilor săi.

După îndelungi căutări, cu eforturi deosebite, în sfârșit, a obținut documentul mult dorit și implicit cetățenia. Cu această ocazie a reușit să reconstituie arborele genealogic pe linie paternă și pur și simplu „recită” numele descendenților săi, așa ca pe o poezie, cu prețiozitate. Pare că i-ar cunoaște, nu alta!

Perseverentă, a învățat și limba italiană ca dintr-o obligație morală față de trecut, dar și cu gândul la viitor. Pentru că viitorul ar putea aduce un alt statut întregii familii și pentru reîntregirea ei, după mama și copiii și soțul ar putea să devină cetățeni ai aceleiași țări: Italia. O punte între Brazilia și România!

• Tweet
• Pin It