Trei obiective mari și late, la început de 2025. Umanitatea ne poate salva!

2025 aduce atât speranță într-o viață mai bună, mai fericită, cât și nevoia de solidaritate, mai ales în contextul în care 2024 a fost anul marilor dezbinări între oameni, al nesiguranței și fricii continue.

Cu pași încrezători spre un nou început, cu credință și speranță în suflet, au pășit milioane de oameni și în 2025. Ceea ce nu știm este că dușmanul tăcut, încă privește din urmă și așteaptă să-și înfigă colții în viețile noastre. Cine este dușmanul? Neîncrederea, frica, lipsa de solidaritate, de umanitate, de simplitate. Toate acele elemente care credem că nu există și totuși au pus stăpânire pe societatea actuală.

Ne-am complicat excesiv viața, cu un confort obositor și am uitat să mai trăim!

Sunt trei valori mari și late de care trebuie să ținem cont, care să ne definească, atât în plan personal, cât și comunitar, asta dacă vrem ca soarele să răsară cu adevărat și pe strada noastră, iar lumea să fie întocmai cum ne-o dorim: minunată, iar părintele Mihai Ciucur, ca de fiecare dată, la început de an, „așterne pe hârtie” câteva gânduri spre reflexie:

„De fiecare dată, la început de an, propun tuturor să se gândească bine la următoarele 3 VALORI care să ne definească, în plan personal și comunitar, comportamentul și relațiile în anul 2025:

SOLIDARITATEA – este o nevoie socială stringentă, în prezent, la nivel național, în toate domeniile. Anul 2024, în special, a fost unul al marilor dezbinări între oameni, din motive binecunoscute, și este imperios necesar să refacem relațiile dintre noi, frânte în anii pandemiei și grav afectate de orgoliile și răutățile din ultimul an.

Unitatea, ca deziderat primordial și absolut necesar, pleacă, în primul rând de la vindecarea relațiilor personale, din familie, de la școală, locul de muncă, din satul sau orașul nostru și, finalmente, la nivel național. Solidaritatea, văzută ca unitate și comuniune, poate fi posibilă prin stârpirea mândriei, a egoismului, a invidiei și a răutății. Soluția este, desigur, smerenia și iubirea sinceră, în sens evanghelic, duhovnicesc.

Cu certitudine, însă, SOLIDARITATEA INTERUMANĂ și cele mai sunt amintite, nu se vor putea îndeplini fără ca noi toți, fii și Bisericii și ai României, să nu fim conștienți de unde ne vine puterea, iertarea și dezlegarea de răutăți și care este locul în care cu toții suntem una înaintea lui Dumnezeu. Acel loc este SFÂNTUL POTIR – de unde cu toții ar trebui să ne împărtășim cu evlavie și cu iubire frățească autentică, iar timpul în care putem face aceasta este Sfânta Liturghie.

Așadar, solidaritatea si unitatea dintre noi, este imperios necesar să plece de la Potir, de la Liturghie, de la Biserică, de la aceste realități și „instrumente” dumnezeiești. În caz contrar, toate soluțiile lumești, de unitate și comuniune, mai devreme sau mai târziu se vor transforma, din nou, în dezbinare.

SIMPLITATEA – poate fi soluția cea mai la îndemână la a reface relațiile puternic alterate dintre noi și semenii noștri, plecând de la familie și ajungând până la relațiile dintre noi, românii, în general. Întoarcerea la firesc, la ceea suntem noi, la valorile naționale ale înaintașilor, bazate pe respect, empatie, bunătate, bună cuviință, întrajutorare și în strânsă legătură cu natura și animalele (toate, creația lui Dumnezeu), este, cu siguranță, alternativa cea mai bună la însingurarea dramatică pe care o trăiește omul contemporan blocat în rețelele sociale și in spațiul virtual, în online.

Avem nevoie ca de aer să ne întoarcem la traiul mai simplu și la preocupările milenare ale înaintașilor: de la alimentație sănătoasă până la interacțiune directă, de la munca ori mișcarea în natură până la contopirea cu creația lui Dumnezeu în toată splendoarea ei, de la respectul si buna cuviință de altă dată până la capacitatea de a ne ruga cu toții, pentru binele comun, în sfintele noastre biserici.

Ne-am complicat excesiv viața, cu un confort obositor și am uitat sa mai trăim.

Ar fi timpul să ne oprim din goana aceasta nebună, să ne analizăm, să ne resetăm ființial – fizic, psihic și duhovnicește – și să ne întoarcem la ceea contează, cu adevărat: CREDINȚA, NĂDEJDEA și DRAGOSTEA!

SENSUL – văzut atât ca și direcție în care merge viața noastră, dar și ca motivație interioară, ca și resort de a lua decizii, de a continua să ne bucurăm de viață. Ca și direcție, sensul în care merge lumea, în general, și mulți dintre oameni, în plan personal, este unul profund greșit. O arată faptele, realitățile unei lumi căzute, pe care le constatăm zi de zi. Sensul întregi lumii nu e în puterea noastră (doar a noastră) să îl schimbăm, dar direcția în care se scurge viața noastră, a fiecăruia, ne este la îndemână să o corectăm.

Mergem noi, fiecare, în direcția corectă și folositoare, cu adevărat?

Este viața noastră, cu adevărat, una fericită? Ne îndreptăm noi, oare, către singurul SENS cu adevărat folositor, respectiv Împărăția lui Dumnezeu? Ca și motivație lăuntrică, nevoie de SENS, este, astăzi, un geamăt mut, pe care lumea nu îl aude, dar de care are atâta nevoie…
O lume golită de Dumnezeu este o lume golită de sens! Nevoia de sens, de resort motivațional este atât de mare astăzi, încât mulți dintre semenii noștri, deși au un standard de viață ridicat, intră în stări de anxietate și depresii atât de puternice, încât nu mai găsesc bucuria de a trăi și de a fi, cu adevărat, fericiți.

O lume a abundenței și a bunăstării materiale se prăbușește, iată, în nefericire, în tristețe și în gol interior.

Golul lăuntric, care ne face nefericiți, deși pare că avem de toate, are forma lui Dumnezeu. Adică a lipsei Lui. Rămâne, deci, întrebarea: ce putem face să ne aflăm SENSUL și rostul în această lume? Răspunsul este în Evanghelie, iar Evanghelia se citește și se tâlcuiește, în primul rând la biserică, în duh de Liturghie. Setea de SENS, deci, se potolește în comuniune euharistică, în ascultare, evlavie și rugăciune – toate acestea fiindu-ne la îndemână, fără măsură și fără restricții, în biserică. Veniți, deci, să ne regăsim SENSUL și bucuria de a trăi împreună!

Având nădejdea ca aceste îndemnuri ne vor fi utile tuturor în acest an nou și că, poate, ne vor fi călăuză și repere în aceste timpuri zbuciumate, doresc tuturor să aibă parte de nebănuite bucurii și să facă, fiecare, din 2025 un an cu adevărat mai bun!

La mulți ani tuturor, de aproape și de departe!

• Tweet
• Pin It