Trăim vremuri interesante

Vă promiteam în editorialul precedent că voi scrie despre vremurile ce le trăim acum. Fără pretenția de a deține adevărul absolut. Este doar o părere. Pe care mi-o asum.

Așadar. Avem respingerea candidaturii lui Călin Georgescu la președinția României. Stricto senso, definiția democrației spune că orice cetățean căruia nu îi este interzis printr-o hotărâre judecătorească dreptul de a candida la o funcție în stat este liber să o facă.

De aici și nebunia suveraniștilor cu lovitura de stat. Aș face referire la literă și spirit. Și nu numai în ceea ce privește Legea, ci și în repercusiunile ce le pot aduce anumite malversațiuni efectuate pentru a induce marea masă într-o zonă periculoasă. Nu am eu datele necesare prin care să spun că Georgescu este pionul rușilor. Dar, Statul Român așa spune. Mie nu mi-a plăcut la Georgescu, mesajul. Nu poți veni și să-mi spui despre nanocipurile din sticlele de plastic, despre desființarea partidelor, despre Dumnezeul ce-l pierde printre idei de new age etc.

O spun total responsabil, pentru mine Georgescu este de domeniul patologiei psihiatrice. Dar, vin reacțiile din partea Ursului. Și condamnă ei, cei în a căror țară pe oponenții regimului îi trage curentul pe la etajele zece ale spitalelor și cad în gol, iar alții sunt internați pe bază de ceai radioactiv ce n-a fost băut conform obiceiului la ora cinci. Spun ei că democrația din România a murit. Rusia poate spune așa ceva? Revenim la noi, la oițele lui Georgescu. Simion se arată debusolat și nu pare capabil de a-și asuma o candidatură. Șefa POT, total pe lângă.

Extremiștii așteaptă decizia mesiei. Care, ciudat, imediat după aflarea hotărârii Curții Constituționale, a declarat că fiecare votează după cum îl îndeamnă conștiința. Adică, pa și faceți ce vă duce capul. Partea proastă în ecuația alegerilor este că gașca PNL-PSD nu a simțit momentul sau, mai ales, nu poate face ceea ce trebuie pe bază de frâna de mână întruchipată de corupția instituționalizată. Neamuri, cumetri sug din bugetul național. Companii cu buget de stat, de cele mai multe ori pe pierderi, au la vârf nemeșaguri plătite cu zeci de mii de euro lunar. În totalul dispreț al salariaților ce muncesc pe salariul minim, al micilor antrepenori, al intelectualilor și în general, al cetățenilor de condiție medie.

Ce să mai spun de pensionari?  Unii speciali, alții normali, alții reangajați la stat cu salariu pe lângă pensie. Totuși, pentru a fi corect, trebuie să spun că o pensie medie din România este decentă acum. Să închei, dracul nu este chiar atât de negru în țara asta. În cele din urmă, ce ne interesează pe noi, amărăștenii? Atenție, nu să ni se dea posmegii muiați în gură ci, să fim lăsați să ne câștigăm o existență decentă. Și cred că acest lucru se întâmplă. Poate, zic și eu, tocmai acest semnal de creștere a bunăstării în România deranjează. Pe cine, scrieți-mi dumneavoastră. Cum spuneau chinezii, trăim vremuri interesante!

• Tweet
• Pin It