Tiroida în sarcină, puntea suspinelor pentru multe viitoare mămici

Prof. dr. Dana Stoian, medic primar endocrinolog, reputat specialist în acest domeniu, explică legătura dintre tiroidă și sarcină și oferă explicații importante pe această temă.

Interviul vine să lămurească multe dintre întrebările cu care se confruntă femeile care vor să devină mămici.

Tiroida și sarcina, de ce există această asociere în evaluarea tinerelor femei cu dorință de sarcină?

Sarcina are un impact major asupra funcției tiroidiene materne și înseamnă: creșterea volumului tiroidian între 10%, în zonele cu aport suficient de iod, până la 40%, în zonele carențate în iod; creșterea producției hormonilor tiroidieni cu până la 50%, asociată creșterii nevoii de iod, materia primă pentru hormonii tiroidieni, cu peste 50%. Aceste modificări sunt fiziologice, susținute de informația din sistem, adică sarcină, și sunt determinate în principal de beta HCG și decurg fără probleme la femeile cu tiroida sănătoasă.

Justificarea acestei supraproducții este dată de decalajul din sistemul fetal, care înseamnă nevoie de hormoni tiroidieni pentru creștere celulară, mai ales pentru creștere neuronală- prezentă încă din săptămâna 6 -7 de sarcină și de capacitatea tripodiei fetale de a funcționa, cu debut în jurul săptămânii 20 și eficiență după săptămâna 30. Implicit, trebuie să fie evident pentru toată lumea că dezvoltarea EMBRIOFETALĂ este dependentă de tiroida mamei.

Patologia tiroidiană este frecventă în populația feminină, cuantumul de tiroidiene între femeile la vârsta procreării fiind unul important. Întrebarea – poate tiroida maternă să acopere necesarul crescut al binomului mamă – embrion/făt -, este fiziologică, se adresează lunar, STRICT LA FEMEILE CU AFECȚIUNE TIROIDIANĂ CERTĂ și nu universal.

Ce înseamnă o pacientă tiroidiană?

Înseamnă că femeia are o afecțiune tiroidiană reală, documentată prin anomalii imunologice, cum ar fi anticorpi antitiroidieni semnificativ crescuți și subliniez că trebuie a se înțelege valori de câteva ori mai mari decât limita de sus a normei, disfuncții tiroidien, adică TSH modificat față de limitele normei de laborator și /sau nivelurile modificate ale hormonilor tiroidieni, modificări ecografice tiroidiene de tip nodular, modificări semnificative de volum, anomalii anatomice, sau paciente aflate deja sub medicație cu specific tiroidian.

Când afectează distiroidia evoluția fetală?

Distiroidia maternă, și mai ales hipotiroidia maternă netratată impactează evoluția sarcinii. Cea mai redutabilă complicație este dezvoltarea neuronală embriofetală imperfectă, afectare direct proporțională cu lungimea și mai ales cu magnitudinea deficitului. Acest lucru apare însă doar în cazul în care, o perioadă semnificativă din sarcină, de săptămâni nu avem compensarea capacității materne de a acoperi nevoile crescute ale sistemului matern plus fetal.

Identificarea unei valori crescute la TSH, lucru universal cunoscut și urmărit de femei tiroidiene gravide, respectiv recomandat de majoritatea specialiștilor ginecologi, nu însemnă defect fetal instant, nu înseamnă iminență de avort, presupune însă evaluare rapidă de către un endocrinolog, cu instituirea precoce a substituției tiroidiene atât de necesare.

Toate patologiile tiroidiene pot fi gestionate în sarcină. Este ideal ca tiroidienele cunoscute să intre în sarcină cu funcția tiroidiană stabilizată, dar și identificarea unei probleme tiroidiene reale, după confirmarea sarcinii, poate fi readusă extrem de rapid în limitele normei.

Ce mai este important de adăugat după toate cele deja menționate?

Nota bene, de avut în vedere neapărat, nu orice modificare a valorilor TSH sau a valorilor hormonilor tiroidieni semnifică o problemă, nu toate anomaliile de analize trebuie tratate, nu toate au urmări. Efectuarea de analize la laboratoare performante, respectiv interpretarea corectă a rezultatelor de către specialiști endocrinologi calificați în endocrinologie ginecologică evită accidente nedorite, ceea ce însemnă inclusiv tratamentul inutil al unor fluctuații fiziologice sau neinițierea tratamentului acolo unde, în mod real, este necesar. Este esențial de reținut că ”nu tot ce zboară se mănâncă”. Spun de fiecare dată când am ocazia că SUBTRATAMENTUL precum și SUPRATRATAMENTUL, respectiv atât hipotiroidia cât și hipertiroidia, sunt la fel de periculoase pentru evoluția unei sarcini! Deci sfatul pentru viitoarele mame este: fără panică, dar cu precauție și cu decizii foarte atente.

• Tweet
• Pin It