18 decembrie 1989 rămâne în istorie ca fiind una dintre cele mai simbolice zile ale Revoluției Române în lupta pentru libertate.
Revolta începută la Timișoara cu câteva zile în urmă, în 1989, fusese înăbușită cu brutalitate, lăsând în urmă sute de morți, răniți și arestați. În dimineața zilei de 18 decembrie, centrul orașului părea liniștit, dar oamenii nu renunțaseră la gândul de a-și exprima opoziția față de dictatură.
După-amiaza, în jurul orei 16.30, în fața Catedralei Mitropolitane s-a adunat grupuri de oameni. Pe treptele bisericii, un grup de tineri cu lumânări aprinse în mâini a cântat colinzi și a scandat lozinci. Ei au cântat „Deșteaptă-te, române!”.
Deși gestul lor era unui pașnic, forțele de ordine au intervenit. Împotriva manifestanților s-a deschis focul. Asupra mulțimii au fost aruncate grenade cu gaze lacrimogene. Din nou s-au înregistrat morți și răniți.
Pe 18 decembrie, Elena Ceaușescu, înștiințată telefonic de numărul mare de morți înregistrați la Timișoara, dispunea grăbirea sustragerii unor cadavre de la morga Spitalului Județean (43 la număr) și transportul lor la București. Cadavrele au fost incinerate în noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, iar cenușa rezultată a fost aruncată într-o gură de canal, pe raza comunei Popești-Leordeni.