Guvernul a aprobat ieri strategia de privatizare a CFR Marfă. Cu privatizarea asta ne tot aia la cap FMI-ul, văzând că noi habar n-avem ce să facem cu atâtea vagoane, cisterne şi locomotive, personal calificat, linii de cale ferată, gări şi acari Păun. Ştiind că transportul pe apă e mult mai scump şi având de-a gata toate alea de mai sus şi, mai ales, destule de cărat de colo-acolo, e greu de priceput de ce această companie de stat a ajuns în ultimii opt ani să facă un ditamai găuroi de 450 de milioane de euro, datorie la stat. Cu management controlat de stat etc. Adică, de guvernanţii conduşi de Băsescu Traian, cel care a fost statul în aceşti ani. Anual, compania înregistrează 50 de milioane de euro pierderi, ceea ce, zice şeful FMI-ului şi nu noi, este inadmisibil. Ce se va întâmpla după privatizare, stăm şi ne întrebăm degeaba, pentru că ştim. Înainte de CFR Marfă s-au mai privatizat zeci de mii de întreprinderi şi de toate s-a ales praful. Angajaţii au rămas fără locuri de muncă, jale şi tristeţe. Să luăm doar două exemple. Combinatul Siderurgic din doar o treime. Cele două mari întreprinderi din Reşiţa, aveau cam 15 mii. După privatizare, au mai rămas până în patru mii, în ambele. Să aibă CFR Marfă alt destin? Imposibil, cum să nu urmeze tradiţia? Dar cum va fi? Noul patron va desfiinţa liniile de cale ferată, gările, acarii Păun, pe ăia care dădeau cu ciocanele în roţi, vagoanele etc., toate urmând a ajunge în depozitele de fier vechi şi o dată cu asta se va pune şi capac transportului de mărfuri pe calea ferată, iar ceea ce e de cărat se va duce cu telegondola sau cu roaba. În felul aceasta gaura neagră se va astupa, spre bucuria FMI-ului şi satisfacţia guvernanţilor că au mai bifat o sarcină. Acum, se dă bătălia şi pe buget. După cum ştiţi, bugetul pe 2013 a fost adoptat de Parlament, dar trebuie înţărcat şi până acolo mai e cale lungă. Adică. PDL-ul a contestat la Curtea Constituţională legalitatea votului. Celebrul preşedinte Zegrean, de care ne săturasem până peste cap astă-vară, s-a antepronunţat, şi la modul ilegal, dar şi stupid: de unde să ştiu eu câţi au votat? Aşa că, la câteva zile după declaraţie, CCR-ul în unanimitate, că aşa a zis şeful, a respins contestaţia PDL-ului. Precedentul fusese creat la Legea pensiilor, când cu furăciunea Robertei Anastase. Aceeaşi argumentaţie prostească: De unde să ştim câţi au votat? În aceste condiţii, am putea asista, ca pe viitor, o lege să se considere adoptată cu votul unui singur parlamentar prezent în sală. Iar CCR-ul lui Zăgrean să respingă orice contestaţie. Odată respinsă cererea PDL-ului, mai rămâne promulgarea. Dar Băsescu Traian s-a antepronunţat şi el. N-aveţi prinse în buget toate promisiunile din campania electorală, luaţi-vă bugetul ăsta înapoi şi atârnaţi-l în fundul curţii. Ce dacă ţara n-are buget? E dreptul meu să v-o trag? Hă, hă, hă, hă!