Guvernul USL face, după părerea mea, prima greşeală majoră. Taie, prin Ordonanţă de urgenţă, pomana electorală. Mă refer aici la bunurile alimentare, alcool sau tutun, pe care, de regulă, candidaţii le oferă în campania electorală. Adio mici şi bere, cârnaţi, fasole cu ciolan, un vin fiert şi o ţuică fiartă, un orez, o făină, un ulei sau nişte bănuţi. Cine pierde, cine este cel lovit încă o dată? Electoratul sărac. Atâţia şi atâţia amărâţi aşteptau alegerile şi, implicit, campaniile electorale, pentru o porţie de mâncare sau o sacoşă de alimente. Votul lor este o altă poveste. Mergeau la fiecare candidat, îl ciuguleau, apoi votau cum îi tăia capul. Asta era toată şmecheria. Mai supravieţuia omul o zi, două. Guvernul a stabilit, în schimb, că partidele şi candidaţii pot oferi diverse fleacuri, toate, ca valoare, până în 10 lei. Bunăoară, brichete, chibrituri, şepcuţe, pliante, pixuri, chestii de-astea. De-ale gurii, ciuciu! Încalci Ordonanţa, faci puşcărie. Aşadar, te duci la tanti Florica, îi dai un pix şi o brichetă şi îi ceri să te voteze. Se uită la ele ca gâsca-n gard şi te întreabă, da de păpică, mamă, n-ai? De ce n-ai? Şi dacă scapi fără să ţi le arunce-n cap, eşti norocos. Chiar nu înţeleg politicienii noştri că cei mai mulţi dintre români crapă de foame? Chiar e atât de greu de priceput de ce zeci şi sute de mii de oameni se calcă în picioare să pupe moaştele nu ştiu cărui sfânt? Pentru că e rost de o farfurie cu mâncare de pomană şi pentru că în divinitate le-a mai rămas singura speranţă. Să interzică Guvernul şi genul acesta de pomană. Te duci şi pupi moaştele până nu mai poţi, că nu mai e nimeni la coadă. Dar nu îndrăzneşte. Pentru că în acest caz, la mijloc e biserica şi, vorba cântecului, cu ea să nu te pui. Reacţia politicienilor faţă de această măsură a fost previzibilă. Şi dintr-o tabără şi din alta e salutată Ordonanţa Guvernului. Previzibilă, pentru că, în primul rând, fiecare s-a gândit la punga proprie şi nimănui nu i se poate reproşa că a pierdut un colegiu. N-am putut să dăm ce aşteptau oamenii şi cu ce să-i convingi? Cu chibrituri? Fără o horă, fără un mititel? După cum îi ştim însă pe politicieni, cu siguranţă, vor găsi alte modalităţi pentru a mitui electoratul. Şi s-ar putea să ne aştepte surprize vesele.
P.S. Dragă „Vasile” (sau, poate, Vasilica), mai mult ca sigur, te cunosc. Cu scrisul, cam pe la clasa a şasea. În schimb, tu nu ştii absolut nimic despre mine. Dacă dai o bere, îţi povestesc. Comentariile pe care le faci, sunt baliverne neputincioase. De ce să te mai bag în seamă?