În județele Harghita și Covasna nu se mai cultivă cartofi și sfeclă de zahăr. Nu mai e rentabil, ne spun agricultorii de acolo. Pe de altă parte, nici fabrici nu mai sunt. Au căzut pradă în anii nouăzeci, conform directivei, industria, o grămadă de fier vechi. Sau să se facă așa cum vrea poporul. Și s-a făcut. Dar mortul de la groapă nu se mai întoarce. De ce să ne mai uităm în urmă? Spre viitor, că acolo e speranța noastră. Însă și natura e vinovată. Cutremurul din Nepal a ucis peste șapte mii de oameni, iar peste șaisprezece mii sunt răniți. Își va mai reveni vreodată Nepalul? Parcă văd că va deveni mare producător de sfeclă de zahăr și cartofi. Că nepalezii n-au altă treabă. Și cutremurul le-a arat întreaga țară. Sămânța o au din ajutoare umanitare. Apropierea evenimentelor e cam bizară, dar deloc forțată. Ambele țin de noroc și hărnicie. Credem noi. Și de atitudine. Ca și râca din Parlamentul României privitoare la sintagmele „indicii temeinice″ și „suspiciuni rezonabile″ în legătură cu arestările și cătușele. Cum să arestezi pe cineva pe baza suspiciunilor rezonabile și nu pe indicii temeinice? E inuman, zbiară penalii. Aoleu, era să uit! Am văzut o scenă care m-a impresionat la culme. Când Băsescu Traian și-a luat adio de la PDL, Elena Udrea plâgea mai ceva ca la arestare. Pe lângă ea lăcrimau și Vasile Blaga, durul militia, și încă vreo doi, fără să intuiască ce viitor luminos îi așteaptă în marele PNL. Dar asta ține de politică și noi nu facem politică. Cel mult, observăm. Iar Băsescu Traian are 50 de dosare penale. Mai ales în ceea ce privește retrocedarea unor case. Dosare închise ilegal și redeschise acum. Parchetul General s-a gândit să dea dreptate unor locatari evacuați și să-l înfunde pe Băsescu Traian. Sistemul creat de el nu le permitea, dar iată că se face dreptate. Dosare închise pentru blestemata de imunitate. Să vedem, pe mai departe, ce se va întâmpla. Dar morților cine le va face dreptate? Încep lucrurile să funcționeze sau tot cu declarații politce avem de-a face?