DIICOT se face şi el că lucrează. Din pălărie a scos două dosare, din care credem că va ieşi nimic. E vorba de ancheta penală a fostului ministru în Guvernul Tăriceanu, Vosganian, şi cel al lui Adriean Videanu, fost ministru în Guvernul Boc şi fost primar general al capitalei. Ambilor li s-a pus în sarcină subminarea economiei naţionale, cu un prejudiciu de 130 de milioane de euro. De unde asemenea grozăvii? Din aceea că i-au vândut cu un preţ mult mai mic, prin Romgaz, afaceristului ploieştean Ion Nicolae gaz. Astfel, firma INTERAGRO a acestuia a beneficiat de gaz mai ieftin, subvenţionat, ani la rândul. Cei doi se apără, evident, susţinând, în cazul lui Videanu, bunăoară, că va prezenta anchetatorilor toate actele necesare, iar semnătura sa nu figurează pe niciun contract. Procurorii au cerut aprobarea Senatului pentru ca cei doi să poată fi anchetaţi. Acelaşi lucru l-au făcut şi în ceea ce-l priveşte pe Ion Nicolae, preşedintele fiind sesizat. Dosare grele, care vor trena ani de zile şi din care nu va ieşi mai nimic până la urmă, ca în cazul dosarelor de spionaj, deschise înainte cu mai mulţi ani. Cum se lucrează este şi cazul lui Ghiţă, parlamentar PSD, care în 2006 a fost acuzat că a ţepuit statul şi pentru asta a fost trimis în judecată. Dosarul nu s-a închis nici azi. A trecut prin diferite instanţe şi a ajuns la peste 70 de termene. În alte cazuri, anchetele penale, înainte ca dosarul să ajungă în instanţă, aşteaptă de ordinul anilor. Am auzit de dosare care au trenat câte 7-8 ani, până să fie judecate. Este cazul lui Adrian Năstase, a cărui anchetă în dosarul afişelor electorale a durat opt ani până să ajungă în instanţă, dosar în care au fost chemaţi la declaraţii o mie de martori şi în care sentinţa de condamnare consemnează că, deşi nu există probe, inculpatul este condamnat, pentru a fi dat exemplu. Nu reuşesc să înţeleg cum funcţionează astăzi Justiţia noastră, în statul de drept numit România.