Mare bal, mare, la Sibiu. Cel mai mare din câte s-au văzut vreodată. Balul bobocilor în orașul care i-a dat României pe cel care a lansat sloganul „România educată” și pe cea care i-a urat un sincer și călduros „La mulți ani!” baronului Samuel von Brukenthal la împlinirea frumoasei vârste de 300 de ani și 250 de ani de la moarte.
În acest context a avut loc balul balurilor de pe Cibin. Naivii s-au așteptat ca la locația cu pricina să parcheze dacă nu trăsuri ori șarete, măcar mașini conduse de babaci grijulii, din care să coboare junele în rochii lungi și vaporoase, umerii goi și părul prins în două codițe, și juni trași la patru ace, hai, nu chiar cu frac, dar măcar un papion la gât, semn de noblețe. Că, la urma, urmei, asta înseamnă bal: respect față de tine însuți, de sărbătoarea în sine, indiferent că ea are loc la Viena, Ciorogârla sau Sibiu.
Pe dracu. Nimic din toate astea, de parcă evenimentul nu s-ar fi consumat în fosta capitală culturală a Europei, ci pe la Videle, Titu ori Lehliu Gară. Fiecare s-a îmbrăcat cu ce a avut mai fistichiu pe acasă, că la un moment dat unii s-au întrebat dacă nu cumva veniseră la petrecerea de Fărșang. Și în locul acordurilor de muzică clasică (măcar până la încălzirea atmosferei), participanții au fost întâmpinați cu celebrul: „Shiki, shiki, boom, iar vine poliția!” a și mai celebrului Tzancă Uraganu, invitatul special al balului balurilor din Sibiu.
Și au ținut-o pe manele până dimineața, că să-i facă în ciudă ministrului Educației care se dovedește că nu știe în ce lume trăiește când vorbește de o nouă reformă în învățământul românesc. Cât s-a fumat, cât s-a tras pe nas și cât alcool s-a băut nu mai contează. Lucru bun e faptul că nu s-a întâmplat niciun incident. Junii și junele s-au comportat exemplar. Și chiar dacă s-ar fi întâmplat, școala s-ar fi scos prima: balul a fost organizat exclusiv de elevi.
La urma, urmei, când o noapte întreagă petreci cu Tzancă Uraganu și echipa sa de maneliști, mai ai nevoie de dascăli lângă tine? Să fim serioși, maitre!