A început de patru zile campania electorală şi nu am văzut încă râuri de sânge, oase rupte şi pâine cu vin la ochi din partea competitorilor. În schimb, din partea analiştilor, râuri de morţi şi de răniţi. După cum a debutat campania electorală anul acesta, se pare că au rămas în seama analiştilor oasele rupte şi loviturile sub centură. Dar, parcă, aşteptam altceva. O păruială, colo, nu doar invitaţii la vals. Ce să înţelegem de aici? Că până şi Băsescu s-a plictisit de loviturile la ţurloaie? I s-au terminat dosărelele? Crede că un Microsoft ajunge? Acest dosar va dura mai mult decât dosarele lui Bercea Mondial şi Mircea Băsescu, soluţia finală o vor da americanii şi, până se vor găsi la noi vinovaţii, vom fi construit de mult şosele de mare viteză şi autostrăzi, conform tuturor masterplanurilor Uniunii Europene. Este? Şi vom fi păşit pe Marte cu bicicletele. Este? Este! Că lucrurile astea se petrec la noi cu o viteză, ceva de speriat. Atunci amintirea sistemului ticăloşit va fi istorie, o istorie vie doar în mintea matusalemicilor, că în cartea de istorie nu vom găsi un rând. Aşa cum nu găseşti acum despre Revoluţia din 1989, că nici nu mai ştii ce să crezi. A fost sau n-a fost revoluţie? Au fost sau nu evenimente? Atunci, ce-a fost? Marea învălmăşeală? Dar au fost şi morţi, şi răniţi, aşadar nu merge cu învălmăşeala. Iar tineretul ce să creadă? Sau ce crede el? Că alegerile 2014, pentru preşedinţie, sunt o bătaie cu flori între candidaţi? Că aşa pare, indiferent de unde priveşti. Până şi Elena Udrea, după ce a fost inculpată în nişte dosare, tace, iar Monica Macovei nu mai are cu cine să se bată. Aici, avem o idee: să se bată singură. Iar domnul Iohannis, la Timişoara, a fost şi mai împăciuitor. A aruncat pe piaţă sloganul lege, nu hoţie sau lege şi hoţie ori aşa ceva, dovedindu-se un domn ce anunţă direcţia viitoare a României în următorii zece ani de belşug şi prosperitate. Sloganurile astea ştim cine i le face. Caraghiosul de Orban, care îl va ajuta să piardă alegerile. Cel mai de comitet candidat tot Victor Ponta rămâne. El şi astăzi plânge după Crin Antonescu, dar ăsta nu-i acasă. Adică n-are boii acasă. E, asta e!