Șeful securiștilor l-a găsit pe capul teroriștilor de la Reșița, din decembrie 1989! (III)

În evenimentele din decembrie 1989 de la Reşiţa au murit 24 de militari şi civili, dar oficial nu există vinovaţi. Ioan Micle, ofiţerul care a preluat şefia Constraspionajului din zonă în 1990, vine cu elemente care îl incriminează pe Todor Stepan (foto). La fel cum o face şi fostul comandant al Securităţii din Caraş-Severin, Aurel Mihalcea.

Rămânem încă la noaptea de 22/23 decembrie 1989, când Inspectoratul de Miliţie şi sediul Securităţii din Caraş-Severin au fost mitraliate. În mod surprinzător, informaţii relevante cu privire la acele momente ne parvin de la un ofiţer trimis la Reşiţa mult mai târziu, respectiv în primele luni ale anului 1990. Lt. col. (r) Ioan Micle povestea, după cum aţi văzut în episodul anterior, că a fost trimis din Mehedinţi la Reşiţa, pentru a conduce noua structură a contraspionajului din zonă.

Deconspiraţi de Todor Stepan

Colonelul Todor Stepan a avut un comportament suspect la doar câteva zile de la întâlnirea cu echipa lui Micle. „Rugându-l să mă sprijine în protejarea contrainformativă a structurii de contraspionaj, întrucât nu ştim care va fi strategia de lucru în viitor, m-a asigurat de sprijinul său, mi-a cerut să-mi cazez la hotel ofiţerii care au venit, după care o să vadă ce se poate face, intră în detalii lt. col. (r) Ioan Micle. După trei nopţi de cazare la hotel, câţiva dintre noi au fost cazaţi în dormitoarele comune de la Poliţia municipală Reşiţa, iar eu împreună cu încă trei ofiţeri am fost cazaţi într-un apartament situat pe malul râului Bîrzava, apartament ce ne-a fost predat de către o echipă a Centrului Militar, care era atât de «conspirată», încât au venit purtând uniformele de serviciu, şi atât de «discretă», încât toată scara blocului a asistat la operaţiune“. Cu alte cuvinte, Stepan a avut grijă ca ofiţerii de la constraspionaj să fie deconspiraţi la modul grosier.

„Cu această ocazie, am aflat că respectivul apartament aparţinuse Securităţii ca o bază a filajului. După încheierea formalităţilor de predare-primire, noii locatari au început acţiunea de dereticare în interior şi nu mică ne-a fost mirarea când am găsit sub cada din baie un glonţ mai deosebit. Uzând de cunoştinţele noastre în materie criminalistică, am constatat că era un glonţ perforant, care intrase sub cadă prin geamul de la baie în care lăsase gaura corespunzătoare, neobservată în procesul de predare-preluare a apartamentului“, povesteşte Micle, episodul dovedindu-se a fi relevant în perspectiva ulterioarelor sale descoperiri.

Cartuşe cu gloanţe perforante şi un lunetist cu misiune precisă

Lt. col. (r) Ioan Micle intră apoi în detalii ce ţin de experienţa trăită de el la Reşiţa: „Am început «activitatea» prin observare directă pentru a cunoaşte oraşul, studiind presa locală şi stând la cozile cele mai lungi pe care le întâlneam pentru a face cumpărăturile necesare unui trai de subzistenţă. Mărturisesc că în acest mod colectivul pe care-l conduceam a aflat informaţii deosebit de interesante. Înainte de a prezenta o succintă analiză a lor, doresc să mai fac câteva precizări: ● Studiind, din afară, cu atenţie faţada clădirii inspectoratului judeţean care fusese supus tirului susţinut al forţelor care luptaseră cu «teroriştii», am constatat că circa zece geamuri nu erau sparte în totalitate, ele prezentând doar între una şi trei găuri; ● din interior, am constatat că se trăseseră cartuşe cu gloanţe perforante dintr-o altfel de armă decât pistolul mitralieră binecunoscut (AKM), situaţie constatată în biroul fostului şef al serviciului de contraspionaj al judeţului Caraş-Severin, de unde am şi recuperat glonţul «poposit» în peretele opus ferestrei; ● toate birourile care prezentau asemenea găuri în geamuri găzduiseră comandanţi pe diferite trepte ierarhice ai Securităţii şi Miliţiei judeţene; ● Theodor Stepan fusese obiectiv în lucru pe linie de contrainformaţii militare, iar la preluarea de către armată a Inspectoratului M.I., acesta şi-a găsit surprinzător de repede fişa de lucru aflată la serviciul tehnic, motiv pentru care şeful acestuia a devenit duşmanul său de moarte şi, evident, «securist – terorist» fruntaş“. Trimiterea lui Micle este evidentă: la fostul şef al Securităţii cărăşene, lt. col Adrian Mihalcea, devenit „obiectiv personal“ pentru Todor Stepan!

Ofiţerul de la constraspionaj a ajuns să-l cunoască personal chiar pe lunetistul (sau unul dintre lunetişti?) care trăsese asupra Inspectoratului Ministerului de Interne. „La câteva zile după preluarea noului post, am avut norocul să cunosc un tânăr inginer care, din ordinul luptătorului-şef împotriva teroriştilor, col. Theodor Stepan, a tras de pe platforma unui bloc vecin cu inspectoratul, cu o armă cu lunetă, în fereastra biroului menţionat de mine mai sus. Conform spuselor acestuia, în birou nu se afla nimeni când el a tras. A tras un singur cartuş şi cunoştea cui aparţinea acel birou de la cel care-l instruise şi-l condusese la locul tragerii, un subordonat al lui Theodor Stepan echipat în semicivil, fără însemne şi grade“, destăinuie public Micle.

„Teroristul“ ochit era… şef de popotă!

„Din cele relatate de colegii reşiţeni rămaşi în unitate, a rezultat că, odată cu preluarea şefiei Ministerului Apărării de către generalul Militaru, toate cadrele fostei Securităţi au fost consemnate la serviciu, fără a li se permite legături cu exteriorul, inclusiv cu familia, explică lt. col. (r) Ioan Micle. La declanşarea tirului infernal asupra sediului inspectoratului judeţean, toţi s-au adăpostit pe holurile clădirii. Prin megafoane, vajnicii luptători împotriva «securiştilor – terorişti», îi somau pe cei din interior să iasă din clădire pentru a se preda. Pentru intimidarea acestora au întreprins demonstraţii de forţă, plasând la baza clădirii mai multe încărcături explozive. În cele din urmă, au reuşit să «răpună» un terorist. Acesta era şeful popotei inspectoratului (un subofiţer ori angajat civil, al cărui nume regret că l-am uitat), care într-una dintre zile a ieşit să facă aprovizionarea cu pâine“. Din câte a aflat peste ani Micle, fostul şef al popotei a fost operat şi salvat, fiind însă nevoit să poarte toată viaţa o proteză specială la şold.

Ziarul „Timpul“, un nou front de luptă pentru colonelul Stepan!

Înaintea căderii lui Nicolae Ceauşescu, în Caraş-Severin apărea un singur ziar, „Flamura“, organul de presă al Partidului Comunist. A devenit „Flamura liberă“ după 23 decembrie 1989, respectiv „Timpul“, în 1990.

Ziarul local devenise important, în acele zile, pentru colonelul Todor Stepan. Ioan Micle explică: „Întrucât nu avea formatori de opinie şi alte mijloace rapide de influenţă şi dezinformare, Theodor Stepan, şef al Centrului Militar, comandant al Garnizoanei Reşiţa şi comandant suprem al tuturor forţelor armate din judeţul Caraş-Severin (conform unui decret FSN), s-a prezentat personal la redacţia ziarului local «Timpul» şi, începând cu data de 06.01.1990, a acordat interviuri menite «a lumina ignoranta populaţie a Banatului de Munte». Şi-a motivat intervenţia la ziar prin aceea că «nu s-a evidenţiat anterior modul de acţiune al armatei pentru sprijinirea Frontului şi apărarea unor obiective din oraş» (nu a putut preciza împotriva cui – n.n.). Fac oarecare eforturi să citez din înţelepciunea dumnealui: «voiau (teroriştii) controlul aerian pentru a salva familia Ceauşescu». De asemenea, «în urma acţiunilor teroriste, negăsindu-se nici un cadavru al acestora, a existat părerea că acel tumult de împuşcături ar fi provocate în mod gratuit de armată şi gărzile patriotice, zvon răspândit repede şi dăunător pentru armată»;… «s-a dovedit că armata nu era pregătită pentru asemenea acţiuni de apărare»;… «am avut de-a face cu militari care au tras în 1989 trei cartuşe»;… «cu asemenea militari am fost puşi în situaţia de a face faţă unor profesionişti, pentru că au fost de mare fineţe, buni cunoscători ai unor tehnici de învăluire»“.

În ceea ce priveşte asaltul asupra Inspectoratului judeţean al Ministerului de Interne, din noaptea de 22/23 decembrie, în primul său interviu acordat ziarului local, Todor Stepan „întreba retoric: «Ce ne-a salvat pe noi?», la care, bine documentat, răspunde: «modul de organizare a focului. Am reuşit să realizăm pe obiectivele care erau periculoase pentru noi o mare densitate de foc şi această tactică nu le-a permis să folosească armamentul de care dispuneau la o capacitate mare. I-am obligat să nu tragă». În marea lui slugărnicie faţă de profesorul său, Nicolae Militaru, a afirmat că acesta ar fi motivul pentru care a tras cele aproape 10000 de cartuşe asupra clădirii Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne, dar nu văd în baza cărui raţionament logic putea susţine «tactica de organizare a focului» cu militari «care nu ştiau să tragă»”, scrie Ioan Micle, demontând astfel teoria lui Stepan.

Agenţii sovietici, protejaţii lui Ion Iliescu!

Înainte de a trece la zilele ce au urmat acelei prime nopţi teribile din Reşiţa anului 1989, vom face o paranteză. Acum, când aţi aflat cum a fost perceput Todor Stepan de către un specialist în constraspionaj care nu avea motive personale să-l denigreze, prezentăm cele mai relevante repere din cariera lui Stepan, aşa cum au fost ele scoase în evidenţă de col. (r) Aurel Mihalcea.

„Câteva cuvinte doar despre personajul care după evenimente a obţinut avansarea la gradul de general, fapt care aproape că nu mai miră pe nimeni. El – şi ca el, mulţi alţii – s-a încadrat în rândul profitorilor noului regim. S-au transformat în virulenţi adversari ai Securităţii şi s-au străduit ca despre persoana lor să se creeze o cu totul altă imagine decât cea reală. 

Stepan Teodor, ofiţer de Transmisiuni promoţia 1958, a lucrat, de la înălţarea sa la gradul de locotenent, în structurile Direcţiei de Informaţii a Armatei. A ajuns diplomat la ambasada română din Atena, de unde a fost retras după o perioadă foarte scurtă de şedere la post. (Nu cumva trebuie să ne întrebăm de ce?). Contrainformaţiile Militare ajunseseră la concluzia că ar trebui trecut în rezervă, pe motive similare cazului Militaru. Nu a fost îndepărtat din Armată, ci doar mutat într-o funcţie mai puţin sensibilă, aceea de şef al Centrului Militar Judeţean Caraş-Severin.
După ştiinţa mea, a mai existat un caz asemănător, cel al colonelului Marin Pancea, fost ataşat militar la Paris şi Belgrad. Şi acesta, după ce a fost  documentat ca agent sovietic, a fost scos din DIA şi trimis şef al Centrului Militar din Brăila. În decembrie 1989, Marin Pancea a preluat comanda Garnizoanei Brăila, consecinţa ordinelor sale aberante fiind 44 de morţi şi 99 de răniţi. Apoi a fost numit şef al spionajului românesc, dar a rezistat foarte puţin timp, adică mai puţin de o lună. A fost transferat ca şef al DIA, unde a rezistat ceva mai mult, până în 1991, după care, plin de grijă, preşedintele Iliescu l-a numit secretar al CSAT.
Teodor Stepan a fost numit de către noul ministru al Apărării, generalul Nicolae Militaru, comandant al garnizoanei, rămânând în funcţie până la trecerea în rezervă“, ţine să sublinieze fostul şef al Securităţii din Caraş-Severin, Aurel Mihalcea.

Serialul continuă, deci vom reveni. Cu mărturii despre focurile trase la catedrală, pe dealul de lângă CMJ, dar şi în pădurea din apropierea fostului IMR.

CITEȘTE ȘI:

Șeful securiștilor l-a găsit pe capul teroriștilor de la Reșița, din decembrie 1989! (II)

Șeful securiștilor l-a găsit pe capul teroriștilor de la Reșița, din decembrie 1989!

• Tweet
• Pin It