Șapte mituri despre vipera cu corn – Vipera Amodytes [Video]!

Vipera cu Corn sau vipera bănățeană sau Vipera Amodytes, animalul emblematic al Banatului Montan, a căpătat în ultima vreme o reputație extraordinară datorită mediatizării puternice a incidentelor în care această reptilă a venit în contact cu oamenii uneori chiar și în mediu urban.

Bineînțeles că de-a lungul timpului s-au țesut nenumărate legende în jurul viperei cu corn, și în acest vlog demontez câteva mituri clasice despre vipera cu corn, bazându-mă pe experiența mea de viață pe Clisura Dunării, locul unde m-am născut, copilărit și l-am colindat la pas de-a lungul și de-a latul. Deci iată, vin cu partea a doua a videoclipului despre vipere, în care vă prezint cele șapte cele mai des întâlnite mituri când vine vorba despre vipera cu corn, o subspecie de vipere întâlnită în Banatul Montan.

Mitul numărul 1, este acela că viperea cu corn are acel design, acel desen cu rombul sau un zigzag pe spate clar vizibil de-a lungul întregului corp. Și este adevărat, așa este, numai că vipera cu corn este foarte diferită când vorbim de mascul și de femelă. Dacă vorbim de mascul, aceștia au o culoare cafeniu foarte deschis, chiar cenușie, unde acele romburi, acel zigzag pe spatele șarpelui este foarte clar, pentru că este mult mai închis la culoare și contrastează cu nuanța mai deschisă la culoare a restului corpului. Însă, când vorbim despre femele, acestea sunt în general cafenii, de la cafeniu deschis până la cafeniu închis iar aceste romburi, acest zigzag, nu mai este atât de închis la culoare, ci este foarte pal, foarte fad, fiind astfel foarte greu de multe ori, să distingi acel desen în zigzag pe spatele unei vipere femele.

Din acest motiv, de foarte multe ori, șerpii de apă, cum le spunem noi, natrix tesalata, sunt confundați cu viperele, pentru că și ei au aceste pete de culoare cafeniu închis pe un fundal al restului corpului de un cafeniu mai deschis, fiind astfel fiind confundați frecvent cu viperele. Asta e primul mare mit și este foarte important, pentru că ni se spune mereu că de fapt asta este una dintre modurile cele mai importante de a distinge o viperă, alături de faptul că viperele de la noi nu au pupila rotundă ca a altor șerpi, ci au o pupila oarecum asemănătoare ochilor de pisică.

Mitul numărul 2 este acela că trebuie să fim foarte foarte atenți pe unde pășim pentru că vipera trăiește pe sol printre stânci. Și este adevărat că trebuie să fim atenți pe unde pășim, dar nu este adevărat faptul că vipera trăiește doar printre stânci pe sol. Vipera de fapt se cațără și în copaci, ceea ce din nou s-ar putea pentru mulți să fie o surpriză, dar este bine de știut pentru că se întâmplă să ne aflăm în situații când ne aburcăm pe anumite trasee. Pe alocuri este nevoie să ne ținem de crengi, copaci, stânci ca să nu ne pierdem echilibru. Ei bine, vipera cu corn se cațără și în copaci din mai multe motive și s-ar putea să avem surprize.

În primul rând s-ar putea să vâneze acolo, s-ar putea să se odihnească și mulți alți factori fac ca vipera cu corn, ca de altfel toate subspeciile de la noi să fie prezentă și în copaci. Și atunci când încercam să prindem de o creangă și în jurul crengii este înfășurată sau se află o viperă acolo, bineînțeles că s-ar putea să avem surprize mari de tot. Așa că trebuie să fim atenți nu doar la picioare pe unde călcăm, trebuie să fim atenți și la mânuțe pe unde le băgăm și de ce ne prindem atunci când ne avântăm în natură.

Mitul numărul 3. Sigur, preponderent găsim viperele acolo unde avem teren stâncos, mai ales teren stâncos la liziera pădurii. Pentru că viperele vânează noaptea în pădure și apoi ies din pădure pe stânci pentru a se încălzi. De fapt are loc un proces prin care are loc digerarea hranei pe care viperele au capturat-o noaptea precedentă. Așa că adesea, sigur, le întâlnim în aceste areale stâncoase de pietriș combinate cu liziere de păduri, dar nu este singurul loc în care întâlnim vipere. Acestea sunt cele mai frecvente locuri în care ele se află, dar de asemenea pot fi peste tot, chiar și în mediul urban. Pot fi întâlnite în gospodării, pajiști, lângă ape așadar fiind foarte riscant.

Viperele de asemenea pot fi întâlnite chiar și în mediul urban unde pot ajunge prin pe mai multe căi și din diferite motive. Fie că sunt aduse involuntar, de exemplu adăpostindu-se într-o seară mai rece la compartimentul motor al unei mașini care campează pe undeva prin natură, pentru că este mai cald, și apoi după ce mașina este parcată în fața blocului, vipera să iese de acolo în căutarea hranei, aflate din abundență în mediul urban.

Mitul numărul 4: Viperele sunt active ziua când stau și se odihnesc la soare și atunci pot fi văzute. Nu, de fapt ele sunt active noaptea. Ele vânează în general, dacă nu în majoritatea timpului, noaptea. Ziua, de fapt, se, între ghilimele, odihnesc la soare, cum spuneam, pentru a-și digera hrana. Așa că este extrem de riscant să ne avântăm noaptea în natură fără lumină, gândindu-ne că nu sunt vipere, pentru că este mai rece. Cu alte cuvinte șansele sunt mult mai mari să întâlnim o viperă noaptea, dacă mergem pe poteci nebătătorite sau pe locuri unde nu este un trafic cât de cât constant și greu, de animale, de persoane, de mașini.

Mitul numărul 5: Vipera cu corn este cea mai agresivă viperă de la noi. Nu este adevărat. Vipera cu corn este un animal docil, destul de docil și destul de răbdător, ca să zic așa, chiar atunci când este provocată. Viperea cu corn, de fapt, se încolăcește ca orice șarpe, până în punctul în care așteaptă ca provocarea să fie extremă pentru a mușca. Nu am văzut niciodată o viperă să sară efectiv de la sol, pentru a mușca, comportament anecdotal, care teoretic este asociat cu vipera cu corn. Ce se știe însă, este că vipera cu corn, atunci când mușcă și injectează venin, pentru că nu întotdeauna o face când mușcă, existând și mușcături uscate, injectează venin mai mult decât celelalte specii  sau subspecii de vipere de la noi. Veninul ei nu este cel mai toxic sau cel mai periculos, comparat, de exemplu, cu vipera berus de la noi, ci doar că injectează mai mult atunci când se decide să o facă, ceea ce poate fi argumentat că o face mai agresivă.

Și oarecum, iată, în trecere, am menționat și mitul numărul 6, și anume că vipera injectează venin la fiecare mușcătură, ceea ce din nou, nu este adevărat. De obicei, mușcăturile unei vipere cu corn adulte sunt mușcături de avertisment, prima mușcătură sau primele două mușcături, atunci când se apără putând fii mușcături uscate. Deci ele mușcă ca să ne avertizeze că sunt acolo, că le-am făcut ceva rău și sunt gata să se apere așa că nu neaparat injectează venin. De aceea este extrem de nerecomandat în a ne procura propriul nostru ser antiviperin pentru a ni-l injecta. Dacă vipera ne mușcă uscat, fără să injecteze venin, și nu știm lucrul acesta, fără o analiză într-un spital, dar totuși ne administrăm ser antiviperin, s-ar putea să creem mai multe probleme decât rezolvăm. În al doilea rând, serul antiviperin este foarte perisabil. Este și scump, și foarte perisabil. Așa că nu ne putem baza că ne-am cumpărat o doză care ne va ține o viață întreagă. În câteva luni de zile acesta expiră indiferent de mediul în care este păstrat.

Ultimul mit legat despre vipere, este acela că puii nu sunt la fel de periculoși ca și exemplarele adulte. Chiar au fost cazuri, cel puțin unul de care îmi amintesc, în care turiștii sau vizitatorii s-au jucat cu puii de vipere crezând că fiind doar puiuți, fie că nu mușcă sau fie că veninul lor nu este atât de periculos dar au fost mușcați și consecințele grave.

Puiuții de vipere, de fapt, sunt mai periculoși decât adulții. În primul rând pentru că mușcătura lor aproape tot timpul este umedă, adică injectează venin de fiecare dată când mușcă. Nu sunt ca adulții care să știe, din propriul instinct de conservare, să nu rănească sau să provoace durere unui animal sau o vietate mai mare mușcând și injectând venin. Ei nu au acel instinct, de asemenea nu au instinctul de a-și conserva veninul pentru a fi folosit pentru a-și procura hrana, ci pur și simplu lovesc cu o doză întreagă. Iar doza lor de venin este la fel de puternică ca a adulților.

În concluzie, deși viperele bănățene nu sunt deloc monștrii malefici care așteaptă în ambuscadă gata să ne devoreze, trebuie totuși să fim conștienți de riscurile la care suntem expuși când ne aflăm în habitatul lor, riscuri care însă pot fi semnificativ limitate prin respectarea unor reguli simple, echipament și comportament corespunzător în natură.

• Tweet
• Pin It