A plecat dintre noi Mircea Bălan, cel care timp de 15 ani a fost, poate, cel mai rebel fotoreporter din presa cărăşeană.
Născut la Reşiţa în urmă cu 51 de ani, Mircea Valentin Bălan s-a stins la Timişoara, doborât de o boală necruţătoare despre care nu a vrut să vorbească cu nimeni. Şi-a dus-o pe picioare fără să se plângă nimănui, trăind cu zâmbetul pe buze până în ultimele sale clipe. Ultima sa postare pe pagina de Facebook spune totul: „Cică să mă uit cum arătam acum doi ani… Ăștia-s nebuni…”, scria Mircea în 3 iunie 2018, râzând cu lacrimi, lângă două fotografii făcute la 2 ani distanţă. A închis ochii după nicio săptămână, lăsându-ne pe toţi să aflăm abia acum…
Mircea Bălan a intrat în presă undeva prin 1995, în perioada în care începuse primenirea redacţiei ziarului Timpul, ca urmare a deciziei luate la acea vreme de către experimentaţii jurnalişti care puseseră bazele primului ziar privat din Caraş-Severin. De la început a fost un nonconformist, devenind un frumos rebel al presei din judeţ. A plecat de la Timpul şi a revenit la Timpul. Apoi a plecat din nou, când ziarul a ajuns pe mâna unora care voiau să-l transforme într-o ciudăţenie. Dar Mircea şi-a găsit imediat loc în echipa redacţională a unei noi apariţii pe piaţa presei: Sud-Vestul. Nu a stat mult nici acolo, după doar un an, în 2005, a fost ofertat de 24 de Ore, Cotidianul Banatului, redacţie care a adunat atunci, sub conducerea directorului Mircea Cavadia, cam tot ce era mai bun şi nebunesc pe piaţa gazetarilor din Caraş-Severin. Mircea Bălan a stat acolo până la sfârşit, prestând ca un jolly-joker şi devenind la un moment dat redactor-şef adjunct. După închiderea ziarului, în 2009, Mircea a ales să-şi caute (ne)liniştea în alte meserii, spiritul său mereu liber şi în căutare de nou ducându-l să lucreze la diferite firme din Timişoara.
A continuat să ţină legătura cu vechii lui colegi, iradiind mereu un umor şi bună dispoziţie care nu te puteau duce nicicum cu gândul că Mircea se luptă cu cancerul. Nelipsit de la festivalurile de folk, rock şi blues de la Gărâna, Mircea era mereu cu aparatul de fotografiat la el. Rămăsese cu meseria asta în sânge, în realitate nu s-a despărţit nicicând de ea. Cu trei luni în urmă, m-a căutat ca să-mi spună un banc. „Am o parolă de deblocare la telefon care face o poză oricui introduce codul greşit. Acum am vreo 50 de poze cu mine beat!”, mi-a zis. „O avem cred toţi de pe vremea lui Timpul sau 24 de Ore”, i-am răspuns, iar Mircea a izbucnit iar în hohote de râs. Pentru că ăsta a fost Mircea, un tip care, da, ştia să aprecieze autoironia. I-am fost şi şef prin redacţii, în mai multe rânduri. Şi, trebuie să recunosc, m-am certat cu el de mii de ori. Şi tot de mii de ori ne-am împăcat. Pentru că era genul de om pe care nu puteai rămâne supărat. Avea păsăricile lui, fără de care n-ar fi putut să fie el, Mircea Bălan. Un altruist dispus oricând să-ţi sară în ajutor, numai şi numai pentru a trăi apoi momentul acela de puţini ştiut când te bucuri că i-ai putut ajuta pe cei de lângă tine.
Despre cei plecaţi dintre noi se spune că trebuie să vorbim de bine. În cazul lui Mircea Bălan însă nici nu s-ar putea vorbi altfel. Acum chiar ne-a părăsit un om bun. Cu siguranţă deja face echipă, acolo Sus, cu alţi oameni buni care ne-au fost colegi. Cu Gabi Ştefănescu şi Costică Ţigănele. Cu Rodica Mihu şi nea Colea Cătană. Cu Alexandru Bîrsescu şi Mircea Cavadia…
Corpul neînsufleţit al lui Mircea Bălan va fi adus luni, 18 iunie, la Reşiţa…
UPDATE. Cei care doresc să îi aducă lui Mircea un ultim omagiu o pot face începând din seara de luni, 18 iunie, după ora 21, la capela Cimitirului nr. 3 din Reșița (cimitirul din cartierul Muncitoresc). Înmormântarea va avea loc miercuri, 20 iunie, la ora 13. Dumnezeu să-l odihnească!