S-a dat CCR cu Nicușor?

Când l-am auzit pe Cosmin Gușă spunând că decizia CCR privind declarațiile de avere ale demnitarilor și funcționarilor publici este una cu dedicație specială pentru colega de apartament a celui dintâi președinte independent din istoria neamului, am stat și am cugetat, punând cap la cap toate elementele care întregeau o astfel de declarație.

Apoi am făcut o pauză, după care iarăși am cugetat zi de (primă)vară până seară, la vorbele lu’ neica Gușă legate de averea incomensurabilă a celor doi. Avere care nu e trecută în declarația lu’ Nicușor, dar care ar putea să producă un adevărat cataclism emoțional în momentul în care mama copiilor săi îi va deveni soție. Că așa a promis în campanie: „Până acum nu am avut o sâmbătă liberă să ne putem căsători și noi ca tot omul, dar o vom face dacă ajung președinte. Bine, ne luăm, dar fără nuntă, că prețurile din ziua de astăzi te costă o avere. O facem cu noi doi, cu copiii, cu nașii și moșii copiilor, rudele mai apropiate de la Făgăraș și Vaslui, foști colegi. Și cu muzică retro. Am un casetofon Maiak de când eram la liceu, în stare bună de funcționare.”

Ați înțeles cam ce insinuează Gușă? Nicușor ar rămâne cu declarația de avere de la primărie, iar doamna Mirabela ar fi veni cu averea aia colosală (bani, case, pășuni, ferme zootehnice, bijuterii, conturi bancare, pușculițele copiilor) pe care, obligatoriu, trebuie să o treacă în declarație, iar de aici nucleara, cu sutele de mii de euro, poate milioanele, câștigate de cei doi pe filiera ONG-urilor. Iar atunci, populimea suveranistă ar striga într-un glas: „Huo, huo! V-am spus că e putred de bogat și nu ne-ați crezut. Iată dovada.”

Sincer, eu nu cred una ca asta. Că ar avea mai mulți bani decât Dunca al nostru, ca să dau un exemplu de lângă noi. Că dacă l-ar fi dat banii afară din casă, și-ar fi cumpărat și el un elicopter la mâna a doua, să se dea grande. Mai mult, n-ar fi fost fraier să locuiască cu chirie într-un pârlit de apartament în care noaptea mai apare câte un gândac, și nici nu ar căra ghiozdanul ăla în spate peste tot unde se duce. Parcă ar fi dat de pomană. O fi la modă, dar de acum nu mai e nici ONG-ist, și nici bursier Sorosist. E Nicușor, președintele nostru.

În concluzie, nu vă uitați la Nicușor că are mersul de jucărie chinezească pe care o tragi cu cheia, că nu e dintre ăia care, dintr-un motiv sau altul, au rămas la stadiul aritmeticii din ciclul primar. Cel puțin acum, la început de drum. Ce o fi mai târziu, vom trăi și vom vedea. Și, mai ales, vom bârfi la ceas de seară la televizor.

• Tweet
• Pin It