Olteanul are o vorbă și își amintește de ea ori de câte ori e nevoie: „când eram eu mic, erau ai dracu’ ai bătrâni. Acu’, când crescui și îmbătrânii și eu, se făcură ai dracu’ ai mici.”. Așa și cu femeia care năștea fie în car (un fel de ambulanță a altor vremuri), fie în tindă, pe rogojină. Și asta pentru că nu prea găsea spitale în apropiere. Astăzi sunt spitale, care mai de care mai județene, municipale și de urgență, dar nu avem doctori ginecologi.
Mi-am amintit de vorba olteanului când am văzut ce a pățit femeia din Urziceni care chiar a crezut în spoturile alea publicitare de la TV care promovează educația sanitară în rândul comunităților marginalizate. De bună credință, femeia s-a dus la spitalul din Urziceni să nască. Nu pentru că ne-ar certa din nou tanti Ursula von der Leyn, ci că așa este normal și civilizat. Că nu mai trăim pe vremea lui Pazvante Chioru și nici măcar a colectivizării, când în fiecare cătun exista o moașă comunală care făcea cât un spital întreg.
Ăia de la spital (le zic așa, că doctori e prea mult spus), îi dau de înțeles că ei nu au ce să-i facă, că n-au ginecolog. Posturi sunt, dar nu sunt ocupate. De ce nu sunt ocupate? Prea multe vreți să știți. Rudele o scot la aer și până să vină ambulanța s-o transporte la Slobozia, naște pe trotuar, în fața spitalului. Cum ar veni, nici în car, nici în căruță sau teleguță, ci pe trotuar. Managera spitalului, fostă directoare la o firmă ce se ocupă de cultivatul roșiilor și castraveților, dă vina pe aparținătorii gravidei care n-au mai așteptat să vină un chirurg pentru a o consulta. Că mare lucru nu i-ar fi făcut nici ăla, în afară de a se fi holbat și ăla ca vițelul la poarta nouă.
Cine e de vină pentru cele întâmplate? Gravida, cin’ să fie? Vinovată că s-o trezit cu noaptea în cap, ținând morțiș să nască la spital. Medicii, nu. Nu, pentru că spitalul nu-i avea. Și dacă nu are un ginecolog, nu poți da vina pe un chirurg sau un internist. Nici măcar primarul care a dat din el mai ceva decât ăia din Las Fierbinți, cu care se învecinează Urziceni: „Săraca, dacă ea nu știe de capul ei. E surdo-mută sau ceva de genul ăsta”. Da, bă, e surdo-mută, dar după cum o spui, tu ești chiar mai handicapat decât ea. Sigur, pentru vorbele spuse nu poți să-ți dai demisia, dar două perechi de palme ar merge.
Vor urma anchete, vor fi făcute declarații gen: „vom face și vom drege”, vor fi aerisite saloanele unde ar trebui internate lăuzele, după care se va așterne liniștea peste spitalul de urgență din Urziceni, în timp ce gravidele din zonă se vor gândi dacă n-ar fi mai bine să nască acasă, în mijlocul naturii, în car sau pe tinda casei bătrânești, de dragul romantismului de altădată.