Revoltă generală după decesul unui bărbat cu infarct care a așteptat 3 ore la UPU Reșița intervenția medicilor!

Cazul anchetat de procurori sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă a stârnit un adevărat val de reacții negative vizavi de modul în care sunt tratați pacienții care se prezintă la Urgențele Spitalului Județean din Reșița!

Decesul bărbatului de 56 de ani care n-a fost băgat în seamă timp de 3 ore și jumătate în sala de așteptare de la UPU Reșița, unde prezenta simptome specifice unui infarct, la fel ca în urmă 4 zile, când fusese lăsat să plece acasă cu diagnostic și tratament greșite, a scos la iveală un adevărat cancer de care suferă Urgențele de la Spitalul Județean. Mulți foști pacienți sau aparținători ai acestora au dezvăluit în spațiul public experiențe asemănătoare cu drama bărbatului care s-a stins cu zile. E adevărat, există și cuvinte de apreciere la adresa cadrelor medicale din UPU Reșița, însă e clar că acolo ceva e bolnav și că trebuie intervenit de urgență.

În primul rând, reșițenii se plâng de timpul mare de așteptare și de triajul care se face, de codurile de urgență care se acordă fiecărui caz. „Și eu am pățit-o la fel, am stat cu mama 7 ore fără să fie băgată în seamă. O greață și o aroganță pe cei de acolo!”, a comentat cineva.

„Confirm ca soție faptul că în UPU Reșița este moarte sigură pentru pacienții ajunși acolo. În aprilie, soțul meu a ajuns în UPU, la ora 21. A fost ținut până la ora 3 dimineața cu diagnostic de Sars Cov-2 (diagnostic infirmat la Timișoara) când a survenit stopul cardio-respirator prin infarct masiv, deși am tot sesizat simptomele unui infarct domnului doctor! În seara aceea volumul de muncă era unul lejer. Trei luni mai târziu, soțul meu a decedat tot la Reșița, pe ATI (o secție unde nepăsarea și lipsa de empatie tronează)”, a adăugat altcineva.

În aceeași notă, o altă mărturisire: „Eu, de fiecare dată când am fost cu mama sau tata, am stat cel puțin 6 ore până se hotărau dacă sa facă internare sau să-i trimită acasă”.

Problema nu e nouă, se plânge altcineva: „Clădire nouă, mentalități vechi. Se fac 9 ani de când a murit mama, tot așa, plimbând- o cu salvarea și tratând-o cu indiferență. Am fost la Urgențe și am stat ore în șir. Dacă se ocupau corect, în jumătate de oră puteam pleca, dar așa…”

„Erau zece asistente presupun și un medic de gardă căruia la ora 3 noaptea nu i-am văzut fața, cucoanele stăteau toate pe telefoane și venea câte una sa-ți vorbească cu lehamite. Asta ar trebui să vadă managerii de spitale, că există nepăsare și lipsă de empatie în momente grele!”, e reacția altui fost pacient al UPU Reșița.

• Tweet
• Pin It